Consecințele stresului asupra mamei și fătului

Ce au relevat studiile în privința stresului din timpul sarcinii și post-partum?

  • Depresia și anxietatea

Sarcina poate fi un lucru extraordinar, dar și îngrijorător pentru viitorii părinți, îndeosebi pentru viitoarele mame. Femeile însărcinate experimentează o serie de schimbări fiziologice și emoționale, care per ansamblu pot declanșa anxietatea. Teama de necunoscut, stresul, sentimentele de nesiguranță în ceea ce privește locul de muncă sau situația financiară, cât și alte griji zilnice se adaugă modificărilor hormonale din timpul sarcinii și pot face ca femeile să se simtă copleșite.

În timp ce femeile știu că sarcina le poate aduce disconfort fizic (cum ar fi oboseala, umflarea gleznelor și insomnia), multe nu sunt conștiente că problemele legate de sănătatea mintală în sarcină, precum depresia și anxietatea sunt complicații comune în sarcină, arată Juli Fraga (2018) într-un articol publicat în Washington Post.

Cercetătorii consideră că modificǎrile neuro-endocrine în funcţiile axei hipotalamo-hipofizo-adrenale şi sistemului nervos vegetativ sunt strâns legate de dezvoltarea tulburǎrilor afective şi anxioase, precum depresia şi anxietatea (Mihăilescu et al., 2011, apud Kendler et al., 1999). Adăugăm acestui tablou îngrijorarea constantă a mamei pentru sănătatea copilului, iar anxietatea devine o problemă cât se poate de reală.

Social Readjustment Rating Scale (cunoscută ca și „Scala stresului Thomas Holmes și Richard Rahe”) (1967) s-a bazat pe o cercetare în care cei doi psihiatrii americani au studiat fișele medicale a peste 5000 de pacienți, cu scopul de a determina care dintre evenimentele stresante de viață pot cauza îmbolnăvirea oamenilor. Pacienților li s-a cerut să indice ce lucruri semnificative s-au petrecut în ultimele luni din viața lor. Apoi, cei doi psihiatrii „le-au pus pe acestea în relație cu bolile pe care subiecții le manifestau” (Berndt, 2014). Astfel au întocmit o listă care cuprinde 43 de evenimente stresante de viață. Concluzia lor a fost că există o corelație pozitivă între evenimentele lor de viață și bolile pe care le aveau pacienții. În tabelul de mai jos am selectat din cele 43 de evenimente pe primele 20 împreună cu scorurile corespunzătoare acestora. Observăm că sarcina ocupă locul 12 în clasament, însumând un scor mare (40 de puncte), fiind urmată îndeaproape de naștere, cu un scor de 39 de puncte. 

Eveniment de viațăScor
 Decesul soției/soțului100
 Divorțul73
 Separare maritală65
 Detenția unui membru de familie63
 Decesul unui membru de familie apropiat63
 Accident sau boala personală53
 Căsătorie50
 Concedierea47
 Reconcilierea maritală45
 Pensionare45
 Îmbolnăvirea gravă a unui membru de familie44
 Sarcina40
 Probleme sexuale39
 Apariția unui nou membru de familie (ex. naștere, adopție, sau mutarea în casă a unui senior al familiei, etc.39
 Schimbarea domeniului propriei afaceri39
 Modificări ale situației financiare (mult mai bine sau mai rău)38
 Moartea unui prieten apropiat37
 Modificări în ce privește evoluția propriei afaceri36
 Modificări în frecvența dezacordurilor conjugale35
 Un împrumut (ipotecar, pentru o afacere, etc)31
Tabel: Evenimente stresante de viață și scorurile acestora, potrivit Holmes și Rahe (1967)
  • Vulnerabilitatea mamei în perioada prenatală și postnatală. Efectele stresului psihologic.

În timp ce stresul psihologic postnatal a fost studiat pe scară largă de mai mulți ani, în special cu accent pe depresia postpartum, simptomele depresiei, stresului și anxietății materne nu sunt mai frecvente sau mai severe după naștere decât în ​​timpul sarcinii. Însă în ultimii ani, atenția a fost îndreptată și asupra studiilor din timpul sarcinii. Astfel, un grup de cercetători vizează identificarea efectelor stresului psihologic prenatal al femeilor asupra comportamentului fătului și dezvoltării copilului. Aceste studii sunt în concordanță cu numărul mare de studii care au susținut „ipoteza originilor fetale” potrivit căreia expunerile mamei la un mediu dificil în timpul sarcinii o afectează atât pe ea,  dar produc modificări și în fiziologia in utero, cu efecte critice asupra fătului. (Kinsella și Monk, 2013, apud. Evans et al., 2001).

Potrivit unui studiu mai recent publicat în British Journal of Psychiatry (Sinesi et al., 2019), anxietatea în timpul sarcinii afectează între 15 și 23% dintre femei și este asociată cu un risc crescut asupra mamei și fătului. Unele studii au demonstrat că anxietatea antenatală s-a dovedit constant a fi un predictor puternic de anxietate și depresie postnatală (Sinesi et al,. apud. Migrom et al., 2008, Grant et al, 2008, Verreault et al., 2014, Sutter-Dallay et al, 2004, Austin et al., 2007). Mai exact, dacă ați avut anxietate în timpul nașterii, este foarte probabil să o aveți și postpartum.

J. Collingwood (2018) include într-un articol amplu câteva studii realizate în întreaga lume. Autorul îi citează pe cercetătorii din Boston care au studiat anxietatea maternă în timpul sarcinii, cât și la șase săptămâni după naștere. În studiul desfășurat în anul 2005 au fost incluse aproximativ 500 de femei ale căror rezultate la teste au fost corelate cu fișele lor medicale. Concluziile au fost următoarele:

  • în stadiul prenatal, peste 20% dintre femei au prezentat tulburări de anxietate și simptome depressive, iar 17% au avut aceleași probleme la șase săptămâni după naștere. Să reținem, subliniază cercetătorii, că „majoritatea femeilor din categoriile de mai sus nu au fost identificate cu aceste probleme de către doctorii care le-au monitorizat în timpul sarcinii sau postpartum”.
  • doar 15% dintre participantele care au prezentat tulburări de anxietate sau depresie aveau un istoric al unui tratament de sănătate mintală în timpul sarcinii.
  • în perioada postpartum, „doar 25% dintre femeile postpartum care au prezentat tulburări au primit tratament”, specialiștii fiind de părere că această grijă față de mame lipsește și trebuie avută în vedere.

Un alt aspect asupra căruia ne atrage atenția J. Collingwood (2018) le privește pe femeile care au avut rezultate negative la sarcinile anterioare, acestea prezentând un risc mai mare. Autorul concluzionează că avortul, moartea fătului și nașterea prematură reduc scorurile calității vieții femeilor și cresc semnificativ scorurile de anxietate în timpul sarcinilor ulterioare.

Femeile însărcinate se îngrijorează din cauza durerilor travaliului, anticipand durerea, fenomen cunoscut sub denumirea de frică de naștere, sau pot fi preocupate de sănătatea copilului pe care îl poartă, ori de schimbările fizice pe care le vor suferi în urma nașterii (Huizink et al., 2004, apud. Sjögren, 1997).

Într-o meta-analiză recentă a 28 de articole de specialitate privind depresia în timpul sarcinii, se arată că cercetătorii au constatat că până la 13% dintre femei manifestă episoade depresive la un moment dat în timpul sarcinii sau în primul an postpartum. (Kinsella și Monk, 2013, apud. Gavin et al., 2005).

  • Consecințele stresului asupra fătului

Potrivit altor studii, nivelurile ridicate de anxietate în sarcină au fost asociate cu nașterea prematură și cu greutatea scăzută a copiilor la naștere (Huizink et al. 2003 apud Dunkel et al., 2012). De asemenea, pot rezulta o serie de rezultate negative în ceea ce privește dezvoltarea copiilor, incluzând emoțiile negative (Gutteling et al. 2005; Huizink et al. 2002;), ADHD (Huizink et al. 2003 apud Van den Bergh et al., 2005) și întârzieri ale dezvoltării (Huizink et al. 2003), precum și modificări ale volumului de substanță cenușie a creierului (Huizink et al. 2003 apud Buss et al., 2010).

Riscul de întârziere a dezvoltării la copiii expuși prenatal la fumat s-a dovedit a fi mult mai ridicat la cei a căror mame s-au confruntat și cu o serie de dificultăți financiare în timpul sarcinii (Kinsella și Monk, 2013, apud Perera et al., 2006). Aceste rezultate sunt în concordanță cu cele ale cercetării epidemiologice a femeilor însărcinate din timpul Foametei Olandeze din iarna anului 1944 (în timpul celui de-al doilea Război Mondial), în care s-au studiat copiii femeilor însărcinate în acea perioadă, al căror consum de alimente fusese redus între 500 și 1500 de calorii pe zi. Cercetători de la Universitatea Southampton din Marea Britanie, au realizat o serie de studii în care au arătat că evoluția sarcinii și a fătului, în acea perioadă, a fost asociată cu un risc de două ori mai mare, pentru schizofrenie, tulburare de personalitate schizoidă, precum și cu un risc major pentru tulburările afective grave la vârsta adultă. (Kinsella și Monk, 2013, Brown et al., 2000). În legătură cu aceasta, cercetătorii au subliniat în mod deosebit că stresul maternal, secundar foametei, poate avea efecte asupra regiunilor creierului a căror afectare poate cauza bolile mintale.

Există și câteva studiile clinice care fac legătura dintre expunerea femeilor gravide la o serie de factori de stres traumatic, precum stresori cronici sau comuni de viață (spre exemplu, diverse pierderi sau dolii, probleme obișnuite de zi de zi și cutremur), la afectări semnificative ale neurodezvoltării copiilor, incluzând risc crescut de probleme motorii, autism, tulburări afective și capacitate cognitivă redusă (Kinsella și Monk, 2013, apud. Talge și Glover, 2007). Studiile mai arată că nivelurile ridicate de depresie și anxietate prenatală a mamei sunt asociate cu o reglare emoțională slabă la copiii mici (Kinsella și Monk, 2013, apud. O’Connor, 2003).

Aceeași teorie este susținută și de alți cercetători care au demonstrat că mediul prenatal poate avea un efect profund asupra copilului. Există mai multe dovezi că stresul prenatal și anxietatea pot influența rezultatele nașterii, dezvoltarea temperamentului și cogniția copilului (Huizink et al., 2004, Talge et al., 2007). Și alte studii au relevat că există o legătură între stresul prenatal și felul în care se naște copilul, niveluri mai ridicate de stres având un impact negativ asupra temperamentului și dezvoltării cognitive și motorii a copilului. De exemplu, stresul prenatal și sentimentele de anxietate generală au fost legate de o greutate mai mică a copilului la naștere (Lobel et al., 1992, Wadhwa et al., 1993), temperament dificil și tulburări de comportament (Huizink et al., 2002, Buitelaar et al., 2003, O’Connor et al., 2003, Gutteling et al., 2005, Rothenberger et al., 2011).

Pe de altă parte, unii cercetători sunt de părere că anxietatea asociată sarcinii poate fi mai strâns legată de felul în care se naște copilul, decât de sentimentele generale de anxietate (Huizink et al., 2004). Buitelaar et al. (Baizarova apud Buitellar et al., 2003), au constatat că anxietatea în sarcină (teama mamei de a naște un copil cu handicap și de teama de a naște) este asociată în mod unic cu diverse tipuri de temperament ale copilului la vârsta de 8 luni. Mai recent, Blair et al., (2011) au constatat că anxietatea specifică sarcinii între 13 și 17 săptămâni de sarcină este un predictor al temperamentului dificil al copilului la 2 ani. (Baibazarova et al., 2012).

Anxietatea prenatală este pusă în legătură cu consecințe negative la naștere și asupra dezvoltării copilului, și de alți cercetători care consideră că are efecte inclusiv greutatea scăzută a fătului la naștere (Sinesi et al. apud. Field si colab. 2010, Diego et al., 2006), nașterea prematură (Sinesi et al. apud Dunkel-Schetter et al., 2011, Berle et al., 2005, Ding et al., 2014) și efecte dăunătoare asupra dezvoltării creierului copilului. (Sinesi et al. apud. Stein, 2014, Talge et al., 2007, Van derBeergh et al., 2005). Autorii mai adaugă și creșterea riscului de întârziere a limbajului (Sinesi et al. apud Tange, 2007), tulburare de deficit de atenție sau hiperactivitate (ADHD) (Sinesi et al. apud Tange, 2007) și o reglare emoțională slabă (Sinesi et al. apud Van derBeergh et al., 2005).

Să nu uităm că, toate consecințele negative asociate cu anxietatea în sarcină pe care le-am prezentat mai sus, indică faptul că evaluarea anxietății sarcinii este importantă pentru a putea identifica femeile care au un nivel ridicat de anxietate în perioada de sarcină. Acest lucru va facilita eforturile de prevenire și intervenție pentru a reduce anxietatea în timpul sarcinii, cu posibile efecte benefice asupra copilului pe termen lung (Huizink et al., 2016, apud. Glover 2014).

În România nu s-au realizat studii care să releve dimensiunea acestui fenomen, însă putem doar să anticipam că cifrele sunt cu mult mai mari. Viitoarea mamă nu trebuie să fie „abandonată” de sistemul de sănătate, ci dimpotrivă, este nevoie să i se acorde o atenție deosebită din toate motivele expuse mai sus. Mai mult decât atât, este necesară o campanie susținută care să aibă în atenție și familiile și întreaga societate, deoarece este esențial ca mamele să fie înțelese și sprijinite de cei din jur pe durata sarcinii și după aceasta.

Acest articol s-a dorit a fi un semnal de alarmă în vederea conștientizării legate de consecințele stresului asupra mamei și a fătului, dar mai ales asupra dezvoltării sale ulterioare. Recomandarea noastră este ca mamele să se preocupe în mod deosebit de sănătatea lor mintală, să aplice toate metodele de relaxare pe care le știu iar, din toate motivele expuse mai sus, să nu ezite să apeleze la suportul specializat al unui psiholog, atunci când simt că au nevoie.  

Referințe bibliografice

  1. Baibazarova, E., van de Beek, C., Cohen-Kettenis, P.T., Buitelaar, J., Shelton, H., van Goozen, S., H.M. (2012). Influence of prenatal maternal stress, maternal plasma cortisol and cortisol in the amniotic fluid on birth outcomes and child temperament at 3 months, Găsit la adresa: https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0306453012003319
  2. Berndt, C. (2014). Reziliența. Secretul puterii psihice. Cum devenim mai rezistenți la stres, depresii și epuizare psihică. Editura All
  3. Collingwood, J. (2018). Anxiety in pregnancy. Găsit la adresa: https://psychcentral.com/lib/anxiety-in-pregnancy/
  4. Fraga, J. (2018). During pregnancy, anxiety can spike. Music therapy may help. Articol găsit la adresa: https://www.washingtonpost.com/national/health-science/during-pregnancy-anxiety-can-spike-music-therapy-may-help/2018/12/21/6ed05726-bdaf-11e8-be70-52bd11fe18af_story.html
  5. Huizink, A., C., Scheinin, N.,M., Tolvanen, M, Karlsson, L, Karlsson, H.,(2016). Adaption of pregnancy anxiety questionnaire–revised for all pregnant women regardless of parity: PRAQ-R2. Gasit la adresa: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4728175/
  6. Kinsella, M., Monk, C. PhD. (2013).  Impact of Maternal Stress, Depression & Anxiety on Fetal Neurobehavioral Development. Articol găsit la adresa: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3710585/
  7. Mihăilescu, A., Dr, Riga, S., Dr, Riga, D., Dr, Bradu-Iamandescu, I, Prof. (2011). Genomica stresului: determinarea binomului stres/vulnerabilitate. Revista medicală română, vol. LVIII, NR. 2, An 2011, P. 92-93. Găsit la adresa: https://rmj.com.ro/articles/2011.2/RMR_Nr-2_2011_Art-3.pdf
  8. Sinesi, A., Maxwell, M., O, Carrol, R., Cheyne, H. (2019), Anxiety scales used in pregnancy: systematic review. British Journal of Psychiatry. Găsit la adresa: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6343118/pdf/S2056472418000753a.pdf
  9. The American Institute of Stress. (nd). What is stress? Găsit la adresa:  https://www.stress.org/what-is-stress 

Articol realizat de psiholog Andrei Marina, membru al Colegiului Psihologilor din România, atestat în psihologie clinică și în psihologie aplicată în domeniul securității naționale.

A urmat cursul de specializare în logopedie în cadrul Asociației Logopezilor din România, iar în prezent urmează cursurile de formare în Expertiză Psihologică și Psihologie Clinică la Institutul de Psihologie Judiciară din București.

Articole publicate: „Mecanismele de apărare sau mințirea minții”, „Ce sunt bolile psihosomatice?”, „Cum facem față pierderii unei persoane apropiate?”.

Telefon: 0723/197.074

E-mail: marina_tudose@yahoo.com

Link la pagina de facebookhttps://www.facebook.com/