Meniu Închide

Ce sunt bolile psihosomatice?

Ce este medicina psihosomatică și care este cauza afecțiunilor psihosomatice?

În încercarea de a înțelege cauzele bolilor pentru a le vindeca, Platon a constata că vindecarea multor boli este necunoscută doctorilor greci, deoarece ei `neglijează întregul, care trebuie, de asemenea, studiat, pentru că partea nu se poate simţi bine dacă întregul nu se simte bine“. (Ciubara și colab. 2013, apud. Vătămanu și Brătescu, 1975)

În cartea „Elemente de psihosomatică generală și aplicată”, scrisă de Ioan Bradu Iamandescu (1999), Dr. Grigore Bușoi dedică un subcapitol acestei problematici. În viziunea sa, psihosomatica este „o concepție medicală integratoarea (are în vedere interrelația Psyche-Soma), care permite abordarea unor afecțiuni somatice induse psihic, ca reacție a unor trăiri emotive tensionale (factori stresanți, conflicte, pierderi), sau a unor manifestări psihice secundare unor boli organice, inclusiv a unor suferințe psihocorporale produse prin mecanisme de <reintrare circulare>”.  Este un lucru cunoscut că în prezent sunt numeroase afecțiuni a căror etiologie este legată de stress Dr. Bușoi este de părere că „deschiderea modernă a medicinii psihosomatice (MPS) „are ca elemente de reper conceptul de stres și o multime de studii psihosociologice și transculturale”.

Stresul are o strânsă influență asupra tulburărilor metabolice ale organismului, asupra inducerii bolilor cardiovasculare, a accidentelor vasculare cerebrale, infarctului, neoplaziilor, deci modificări ale mediului intern al organismului care, așa cum au arătat numeroase studii, pot duce în final la boli cronice. Aceasta, în situația în care stresul, din acut, se transformă în stres cronic.

Interdependență dintre factorii psihologici și cei fiziologici

În viziunea lui Kaplan și Sadock (2009), „medicina psihosomatică se ocupă de relaţia dintre factorii psihologici şi cei fiziologici în cauzarea sau întreţinerea stărilor de boală.”

După Franz Alexander (2008), studiul sistematic pe tema interdependenței dintre factorii psihologici și cei fiziologici în tulburările cronice ale sistemelor vegetative „are o vechime relativ mică”. Alexander, în calitatea sa de cercetător în psihosomatică, consideră că „multe tulburări cronice nu sunt preponderent cauzate de factori externi, mecanici, chimici și de microorganisme, ci de stresul funcțional continuu, ivit pe parcursul existenței cotidiene a individului în lupta sa pentru existență”. Sentimente precum teama, agresivitatea, vinovăția, dorințele frustrate, „dacă sunt refulate, generează stări de tensiune emoțională cronică permanent care perturbă funcțioanalitatea organelor vegetative”.

În ceea ce priveste etiologia tulburărilor psihosomatice, Kaplan (2009) aduce în prim plan câteva teorii:

1.teoria specificității care postulează existența unor stresuri sau a unor tipuri de personalitate pentru fiecare boală psihosomatică, teorie care este explicată de lucrările unor cercetători precum Flander Dunbar și Franz Alexander;

2.factorii de stres nespecifici potrivit cărora ”orice stres prelungit poate să cauzeze modificări fiziologice care rezultă într-o tulburare somatică”. Kaplan adaugă că „fiecare persoană are un organ de șoc, care este vulnerabil genetic la stres: unii pacienți sunt reactori cardiaci, alții sunt rectori gastrici, alții sunt reactori tegumentari”. Iar persoanele care sunt cronic anxioase sau depresive sunt mai vulnerabile la boli somatice sau psihosomatice.

Kaplan enumeră și stresorii vieții după Rahe și Homes care erau valabili în anul 1994. De reținut, este faptul ca doar ordinea acestor stresori a suferit unele schimbări până în prezent, astfel încât tabelul actual este cel de mai jos. Pe scurt, Rahe și Homes consideră că dintr-o lista de 43 de evenimente stresante, cele care se situează în top 10, însumând cel mai mare punctaj, sunt:

  1. decesul soției/soțului;
  2. divorțul;
  3. separarea maritală;
  4. detenția în închisoare sau în altă instituție;
  5. decesul unui membru al familiei ;
  6. accidentul grav sau boala persoanală;
  7. căsătoria;
  8. concedirea de la serviciu;
  9. reconcilierea maritală și a cădea de acord cu soțul/soția;
  10. pensionarea.

3. fiziopatologia

Kaplan (2009) îl citează pe Hans Selye, cel care a descris sindromul general de adaptare (GAS) ca fiind „suma tuturor reacțiilor sistemice nespecifice ale corpului care urmează după un stres prelungit. De asemenea, autorul îl mai citează si pe George Engel, cel care a susținut că, în starea de stres, „toate mecanismele de neuroreglare suferă modificări funcționale care reduc funcționarea mecanismelor homeostatice ale corpului, lăsând corpul vulnerabil la infecții și la alte tulburări”. 

Din cauza restricțiilor impuse de viața în societate dar și de către noi înșine, nu exprimăm multe emoții, ci le refulăm. În final, acestea ajung să fie transmise pe alte canale, influențând funcțiile vegetative, precum digestia, respirația și circulația.

Alexander (2008) subliniază că un pas important pentru întelegerea naturii specifice a factorilor emoționali în producerea tulburării somatice și a mecanismelor prin care aceștia produc o tulburare de stres a constat în aplicarea interviurilor anamnezice. Prin aceste interviuri se obțin chiar și în prezent informații esențiale referitoare la factorii emoționali relevanți, atât din trecutul pacientului, cât și din situațiile de viață prezente.

Factorii emoționali în câteva tulburări (gastrointestinale, respiratorii, cardiovasculare și ale musculaturii):

  • tulburările gastrointestinale

În cartea ”Medicina psihosomatică. Principii și aplicabilitatea ei”, Franz Alexander (2008) evidențiază că procesul hrănirii constituie „axa vieții afective în perioada copilăriei timpurii”. Mai exact, autorul este de părere că întreaga existență a copilului gravitează în jurul procesului de hrănire și a celor mai intense emoții, neplăcerea și gratificarea, fiind asociate cu diverse aspecte ale acestor funcții. Tocmai de aceea, chiar mai târziu, multe etape ale procesului alimentar rămân asociate cu anumite stări emoționale ale adultului. Stările emoționale, care în mod normal, stimulează funcția gastrointestinală sunt foamea, vederea și mirosul hranei, dorința de a fi hrănit, cât și dorința mai puțin concretă de a fi ajutat și de a se relaxa. Însă când intervin tulburările gastrointestinale, activitatea gastrointestinală este perturbată.

În viziunea lui Alexander, în categoria acestor tulburări sunt incluse:

  • tulburări ale apetitilui si hrănirii care includ inhibițiile procesului de hrănire (anorexia nervosa, bulimia, vărsăturile de natură nervoasă;
  • tulburări ale actului înghițirii precum nevroza esofagiană, cardiospasmul;
  • tulburări ale funcțiilor digestive care include: nevroza gastrică, ulcerul peptic;
  • tulburări ale funcțiilor eliminării: diareea cronică, colita spasmică, colita mucoasă, colita ulcerativă, constipația psihogenă cronică.
  • tulburările respiratorii

Schimbarea ritmului, intensității și regularității respirației poate fi produsă voluntar, sau poate fi legată de diferite stări emoționale, schimbări ale temperaturii, stadii ale somnului ori boli fizice (dintre care obezitatea, tensiunea intracraniană și altele). Sentimentul de iritare, ca și cel de iubire, provoacă suspine, iar frica și anxietatea pot cauza hiperventilație (Peter Shoenberg, 2017, apud. Weiner, 1985)

Tot legat de emoții și influeța lor asupra bolilor respiratorii, Franz Alexander este de părere că studiile sistematice din acest domeniu s-au limitat până în prezent la astmul bronșic, ale cărui simptome „reprezintă reacții exagerate și cronice la anumite emoții”. Pe scurt, natura exagerată și cronică a acestora se datorează în principal faptului că stimulul emoțional este de natură inconștientă. Însă odată cu apariția imunologiei moderne, atenția a fost concentrată asupra componentei alergice. Alexander a analizat factorii psihodinamici fundamentali în relație cu alergia. Dintre aceștia, factorul psihodinamic central, este de părere autorul, este „un conflict axat pe o dependență excesivă și nerezolvată față de mamă”. În consecință, din perspectiva sa, printre  persoanele care suferă de astm găsim numeroase tipuri de personalitate: persoane agresive, ambițioase, argumentative, temerare și altele. Cu toate că nu există un profil al bolnavului de astm, Alexander consideră că „dependența refulată față de mama este o trăsătură constantă în jurul căreia se pot dezvolta diferite tipuri de apărări caracteriale”. Mai exact este vorba de dorința de a fi protejat, de a fi conținut de mamă, iar tot ce îl separă pe individ de mama protectoare sau de figura lui de atașament, poate provoca o criză de atm. (Alexander, 2008)

  • tulburările cardiovasculare

Ioan Bradu Iamandescu (1999) scria în cartea „Elemente de psihosomatică generală și aplicată” că „în bolile cardiovasculare (BCV), participarea factorului psihogen (reprezentat cu precădere de stresul psihic) la constituirea și modularea evoluției lor – în raport cu ceilalți factori etiopatologici – este inegală, pe primul plan situându-se HTA (hipertensiunea arterială) și cardiopatia ischemică, ca boli eminamente psihosomatice de largă răspândire, alături de tahicardie paroxistă supraventriculară, hipotensiunea arterială, Boala Raynauld, astenia neurocirculatorie („neuroza cardiacă”) și alte sindroame psihosomatice cardiovasculare mai rar întâlnite”.

Iamandescu subliniază câteva aspecte legate de răspunsurile fiziologice emoționale, și anume că: „în condițiile unei functionări normale a aparatului cardiovascular (ACV), stresul psihic (SP) provoacă doar răspunsuri fiziologice emoționale (de fapt corelatele fiziologice, somato-viscerale, cardiovasculare ale emoțiilor) a căror fixare în pattern-uri *psiho-cardio-vasculare* poate antrena, în decursul timpului prin repetarea ori brutalitatea SP”, pregătirea terenului propice pentru boli organice (majoritatea cauzate de aterogeneză sau HTA).

Iamandescu îi menționează și pe indivizii cu predispoziție genetică pentru BCV, la care dacă au existat deja și tulburări cardiovasculare funcționale sau organice, intervenția SP poate genera modificări importante. Mai exact stresul grăbește apariția unor BCV pe care le moștenim genetic, și care în lipsa stresului ar fi apărut mai târziu. 

În ceea ce privește bolile cardiovasculare, Iamandescu arăta încă din 1999, influența factorilor de risc generali asupra acestor boli, factori pe care i-a descris în cartea lui Iamandescu citată mai sus. În 2015, în noua sa carte scrisă împreună cu Crina Julieta Sinescu, Iamandescu a accentuat importanța acestor factori de risc, printre care: consumul de alcool, consumul de tutun, comportamentul alimentar, activitatea fizică scăzută, activitatea fizică excesivă, somnul redus, etc.

  • tulburările musculaturii scheletice

În această secțiune voi prezenta câteva aspecte legate de afecțiuni osteomusculare, iar dintre acestea, mă voi referi la durerea cronică de spate, care este atât de des întâlnită. Shoenberg (2017) scria că aceasta reprezintă „un motiv de concediu medical mai mult decât orice altă boală în Marea Britanie și statele Unite ale Americii”. Sigur că o parte dintre indivizii care suferă de dureri de spate prezintă o serie de boli organice (artrita, tasarea discurilor intervertebrale, osteoporoza sau carcinom secundar), însă la mulți alții, durerile sunt provocate de tensiunea musculară cauzată de stresul emoțional excesiv. Tratamentele pentru acestea sunt de natură fizică, mai exact fizioterapie și exerciții fizice.

Amintim în acest context de sindromul fibromialgic care se caracterizează, în viziunea lui Shoenberg, „prin dureri osteomusculare generalizate, cu hipersensibilizarea anumitor zone caracteristice”, dintre care ceafa, zona lombară, fesele, coapsele și genunchii. Durerile, adaugă autorul, pot cauza un somn neodihnitor, cu întreruperi frecvente, care în final cauzează oboseală și rigiditate musculară. În opinia autorului este vorba de o boală frecventă și costisitoare în termenii îngrijirii medicale, iar potrivit studiilor, frecvența sa crește odată cu vârsta, prevalența maximă având-o grupa de vârstă de 70-79 de ani ai căror pecienți se plâng deseori de o memorie slabă, slăbiciune musculară și energie scăzută. În ceea ce privește factorii psihologici ai acestui sindrom, Shoenberg îi citează pe Halliday (1941), care i-a descris pe pacienții cu fibromialgie ca fiind „oameni nefericiți, supărați”; Mai mult decât atât, Wolfe et. al. (1984) au ajuns la concluzia că „o treime dintre cei care sufereau de fibromialgie erau tulburați psihic”. Însă cercetările acestui sindrom nu au adus prea multe dovezi pentru a susține aceasta convingere a celor doi cercetători. Per total, afirmă Shoenberg, psihoterapia ajută mult în aceste cazuri, mai exact „educația, susținerea și reasigurarea, sunt aspectele principale ale gestionării psihologice a sindromului”, care să aibă în completare instrucțiuni suplimentare pentru gestionarea durerii.

Sindroamele funcționale

Demne de menționat ar fi și câteva aspecte legate de sindroamele funcționale cărora reputatul medic si psihiatru Florin Tudose (2005), împreună cu câțiva colaboratori, le-a dedicat o carte pe care au numit-o „Sindroame Rătăcitoare”. În această carte, autorii au descris mai multe sindroame, printre care: sindromul oboselii cronice, neurastenia, sindromul premenstrual, sindromul colonului iritabil, spasmofilia, prolapsul de valvă mitrală, sindromul anxietate-depresie, deficitul cognitiv minor, dar și sindromul Munchausen. Aflăm din cartea lui Tudose că denumirea de sindrom Munchausen a fost data unui complex simptomatologic, constând din „simularea unei afecțiuni medicale sau chirurgicale, având un tablou clinic extrem de polimorf, plin de dramatism, de spectacular, având drept scop internarea”. Mai exact, subliniază autorul, este vorba de pacienții care se doresc bolnavi. (Tudose F., Tudose C., Vasilescu, Tămășan, 2005, apud. Tudose, Dobranici, Niculăiță)

Însă revenind la boală, în incheiere îl menționez Jacques Martel (2012), expert în comunicare, trainer de renume mondial, autor al best seller-ului internațional ”Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor. Cauzele subtile ale îmbolnăvirii”, care referindu-se la problemele cu care ne confruntăm de-a lungul vieții, scria: „sănătatea se termină acolo unde începe dizarmonia, conflictul cu tine însuți și cu ceilalți, frica, neîncrederea, necredința, vinovăția, resentimentul, uitarea iubirii; când mintea noastră suferă, pentru că nu înțelege ceva, pentru ca este epuizată, suprasolicitată, insuficient folosită, pentru că se află în conflict cu inima sau pentru alte motive, suferă în egală măsură și sufletul și trupul. Când inima noastră plânge, pentru că se simte rănită, pentru ca se simte dezamagită, pentru ca se simte însingurată sau pentu alte motive, suferă în egală măsură și trupul și mintea. Când trupul nostru este bolnav, pentru că a fost neîngrijit, pentru că a fost agresat, pentru că a fost intoxicat, sau pentru alte motive, suferă, în egală măsură și mintea și sufletul”.

Bibliografie

Alexander, F., (2008). Medicina psihosomatică. Principii și aplicabilitatea ei.  Editura Trei, București

Ciubara, A-M., Păduraru, G., Ignat, A., Constantin, A., Diaconescu, S., Lupu, V., V., Burlea, M., (2013). Abordarea psihosomatică a bolilor digestive la copii, Revista Română de pediatrie, vol. XII, Nr. 1, Găsit la adresa: https://rjp.com.ro/articles/2013.1/Pedia_Nr-1_2013_Art-2.pdf

Iamandescu, I., B., (1999). Elemente de psihosomatică generală și aplicată, Editura InfoMedica, București

Kaplan, Sadock, B., J, Sadock, V. A., (2009).  Manual de buzunar de psihiatrie clinică. Editia a III-a, Editura Medicală, București

Shoenberg, P., (2017). Psihosomatica. Utilizări ale psihoterapiei. Editura Trei, București

The American Institute of Stress (nd). The Holmes-Rahe Stress Inventory. The social readjustment rating scale. Găsit la adresa: https://www.stress.org/wp-content/uploads/2019/04/stress-inventory-1.pdf

Tudose, F., Tudose C., Vasilescu, A., Tămășan, S.,(2005), Sindroame Rătăcitoare, Editura InfoMedica, București

Articol realizat de psiholog Tudose Marina. Atestat în psihologie clinică și în psihologie aplicată în domeniul securității naționale. În prezent urmeză cursurile de formare în Expertiza Psihologică și Psihologie Clinică la Institutul de Psihologie Judiciară din București.

Articole publicate:Mecanismele de apărare sau mințirea minții”, „Ce sunt bolile psihosomatice?”

Telefon: 0723/197.074

E-mail: marina_tudose@yahoo.com

https://www.facebook.com/