Indivizii umani petrec foarte mult timp din viața lor observând lumea în care trăiesc. Probabil că, din punct de vedere al evoluției, este avantajos să încercăm să cunoaștem cât mai bine mediul. Sau poate că suntem doar curioși! În ambele cazuri, cu toții suntem familiarizați cu această metodă, chiar dacă mulți nu o luăm în calcul ca metodă de cunoaștere științifică.
Observația nu implică doar funcția vizuală. Ea include toate simțurile, chiar dacă în practică predomină văzul și auzul. Ea implică de asemenea interpretarea datelor. Percepția implică procesarea informației, ceea ce înseamnă că datele pot fi organizate în ceva recognoscibil.
Ceea ce percepem este influențat de o serie de factori:
- propria structură de personalitate,
- experiența anterioară legată de situația respectivă (dacă observatorul este sau nu familiarizat cu ceea ce observă),
- mediul cultural și modul în care acesta interpretează situația observată,
- propriile atitudini și prejudecăți, dintre care unele pot fi inconștiente.
Putem vorbi despre două tipuri de observație:
- observația curentă,
- observația sistematizată.
În observația curentă noi privim persoanele și evenimentele într-un mod subiectiv. Această subiectivitate este dată de felul că filtrăm informația în funcție de clișeele pe care ni le-am însușit din grupul de apartenență.
Observația sistematică urmărește înregistrarea obiectivă a faptelor, nu se reduce la simpla impresie asupra unui fapt sau a unei persoane. Acest tip de observație se realizează cu ajutorul grilelor de observație.
Luarea de notițe este esențială atunci când utilizăm observația ca metodă de cercetare. Aspecte ce trebuie luate în considerație atunci când realizăm o observație științifică:
- spațiul
- actorii
- activitatea
- obiectul
- acțiunea
- evenimentul
- timpul
- scopul
- sentimentele
- reflecția.
Accesați: Metode și tehnici de evaluare și asistență psihologică
