Reîncarcă-ți rezervorul de inspirație cu articole scurte: psihologia dezinformării medicale și cum o putem combate eficient
Sinteză
Într-o eră în care informațiile circulă mai repede decât oricând, minciuna medicală a devenit o problemă de sănătate publică în sine. Organizația Mondială a Sănătății a declarat în 2020 existența unei „infodemii” globale — o epidemie paralelă a dezinformării care pune în pericol comportamentele sănătoase ale populației.
Un raport de consens al Asociației Americane de Psihologie (APA), elaborat de șapte experți internaționali și adoptat oficial în februarie 2024, oferă o analiză cuprinzătoare a psihologiei din spatele dezinformării medicale. Concluzia principală este surprinzătoare și, în același timp, eliberatoare: toți suntem susceptibili la dezinformare, indiferent de nivelul de educație sau inteligență. Creierul nostru nu este conceput să verifice automat acuratețea informațiilor — ci să le înțeleagă și să decidă rapid cum acționează.
Pentru psihologi, această cercetare are implicații directe. Clienții noștri nu cred în pseudoștiință din lipsă de rațiune — ci din cauza unor mecanisme cognitive și sociale bine documentate. Înțelegerea acestor mecanisme ne face mai empatici și mai eficienți în cabinet, dar și mai bine echipați să contracarăm dezinformarea în comunitate.
De ce crede creierul uman informațiile false
Psihologia cognitivă ne arată că mintea umană funcționează pe principiul eficienței, nu al acurateței. Când întâlnim o informație nouă, creierul nostru prioritizează înțelegerea ei și decizia de acțiune — verificarea adevărului este un proces secundar, costisitor din punct de vedere cognitiv și adesea omis.
Raportul APA identifică mai mulți factori psihologici care amplifică această vulnerabilitate. Efectul de familiaritate este printre cei mai puternici: cu cât o afirmație este repetată mai des, cu atât este percepută ca mai credibilă — chiar și atunci când contrazice cunoștințele anterioare ale persoanei. Acest fenomen, cunoscut în literatura de specialitate drept illuzia adevărului, explică de ce campaniile de dezinformare mizează pe repetare masivă.
Un al doilea factor este apelul la emoție. Informațiile care generează frică, indignare sau anxietate sunt mai ușor crezute și mai rapid distribuite. Dezinformarea medicală exploatează tocmai aceste emoții primare — frica de boală, neîncrederea în autorități, dorința de control. Studiile citate în raport arată că nivelurile ridicate de anxietate predispun individul la acceptarea informațiilor false, iar experiențele traumatice din copilărie pot amplifica această vulnerabilitate la vârsta adultă.
Apartenența la grup joacă un rol la fel de important. Suntem mult mai predispuși să credem informații care vin de la persoane din „grupul nostru” — fie că este vorba de familie, comunitate religioasă sau rețea politică. Algoritmii rețelelor sociale amplifică această tendință prin crearea „camerelor de ecou”, unde utilizatorii sunt expuși preponderent la opinii care le confirmă propriile credințe.
În România, contextul cultural adaugă dimensiuni specifice: nivelul de încredere redus în instituțiile medicale, moștenirea reticenței față de autorități din perioada comunistă și rolul comunităților religioase ca surse de autoritate informațională contribuie la o vulnerabilitate particulară față de anumite tipuri de dezinformare medicală.
Implicații pentru practica psihologică
Pentru psihologul clinician, înțelegerea psihologiei dezinformării deschide noi perspective terapeutice. Când un client vine cu credințe medicale false — fie că refuză un tratament bazat pe informații din online, fie că adoptă practici pseudoștiințifice — răspunsul eficient nu este confruntarea directă, ci explorarea nevoilor psihologice subiacente pe care acea credință le satisface.
Dezinformarea medicală oferă adesea certitudine într-un domeniu plin de incertitudini, un sentiment de control, apartenența la o comunitate și, uneori, o explicație simplă pentru suferință. Abordarea motivațională și tehnicile de interviu motivațional sunt mai eficiente decât prezentarea de contra-argumente, mai ales în contextul unui sistem de sănătate în care neîncrederea instituțională este ridicată.
De asemenea, psihologii au un rol public important. Raportul APA subliniază că profesioniștii din sănătate mintală sunt printre cei mai credibili comunicatori de informații medicale corecte. Prezența activă în spațiul public — articole, interviuri, postări pe rețele sociale bazate pe dovezi — nu este o opțiune, ci o responsabilitate profesională într-un context în care dezinformarea concurează direct cu sănătatea mintală a populației.
Referințe
- Van der Linden, S., Albarracín, D., Freelon, D., et al. (2024). Using Psychological Science to Understand and Fight Health Misinformation: An APA Consensus Statement. American Psychological Association. https://www.apa.org/
- Van Bavel, J. J., Harris, E. A., Pärnamets, P., Rathje, S., Doell, K. C., & Tucker, J. A. (2021). Political psychology in the digital (mis)information age: A model of news belief and sharing. Social Issues and Policy Review.
- Schmid, P., Schwarzer, M., & Betsch, C. (2023). Health misinformation and psychological outcomes: A systematic review. Health Psychology Review.
- Ionescu, Ș., & Beju, A. (2022). Comunicarea în sănătate și rolul psihologului în combaterea dezinformării. Psihologia Sănătății.
- Roozenbeek, J., & van der Linden, S. (2022). Psychological inoculation against misinformation. Annual Review of Psychology.