1. Deficitul calitativ în interacţiunea socială se manifestă prin:
- dificultate de a realiza contact vizual sau contact vizual inconstant;
- deteriorare marcată în uzul comportamentelor non-verbale pentru a interacţiona social: privitul ochi în ochi, expresia facială, gesturile, posturile;
- incapacitate de a promova relaţii cu egali: nu se simte atras de ceilalţi, deseori nu are prieteni, nu iniţiază jocuri și nu se alătură grupurilor de copii;
- lipsa dorinţei spontane de a împărtăși cu ceilalţi bucuria;
- nu-și exteriorizează dorinţele, interesele;
- nu-și exprimă îngrijorarea faţă de alte persoane;
- nu simte nevoia de a fi mângâiat, lăudat sau apreciat pentru reușitele sale;
- nu manifestă reciprocitate emoţională și socială;
- nu diferenţiază persoanele străine de cele pe care le vede zilnic; alteori manifestă anxietate marcată faţă de străini;
- poate avea un cerc restrâns de emoţii insuficient manifestate;
- poate avea temeri ciudate sau lipsa acestora în faţa pericolelor;
- râde sau ţipă inadecvat situaţiei;
- își exprimă emoţiile într-un mod ciudat, are dificultăţi emoţionale și sociale oscilante;
- nu are joc imaginativ de tip „de-a”; nu participă la jocul „cucu bau”.
2. Deficit calitativ de comunicare
- lipsă sau întârziere în dezvoltarea limbajului expresiv, neacompaniat de mijloace alternative de comunicare;
- nu răspunde atunci când este strigat pe nume;
- poate lăsa impresia că nu aude sau că nu se așteaptă ca cineva să-i vorbească;
- zâmbet discret sau faţă prietenoasă, dar fără adresabilitate clară, este prietenos cu toată lumea;
- poate fi neașteptat de liniștit și tăcut;
- uneori limbajul este dezvoltat, dar poate prezenta o deteriorare semnificativă a capacităţii de a iniţia sau a susţine conversaţii;
- pare a nu fi interesat să comunice cu alte persoane;
- răspunde inadecvat la întrebări, relatează evenimente petrecute cu mult timp în urmă și pe care la momentul respectiv parcă nici nu le-a observat, are dificultăţi semantice și alterări ale structurii gramaticale;
- nu înţelege umorul, ironia sau sensul implicit al cuvintelor;
- limbaj stereotip și repetitiv sau limbaj vag: solilocvia într-o manieră stereotipă, verbalizări – respectiv emite sunete sau exprimări fără sens pentru anturaj, ecolalia imediată și întârziată, dificultatea de a-și însuși exprimarea la persoana I, pedanterie accentuată și o melodicitate particulară în limbaj;
- lipsa jocului variat și spontan sau a jocului imitativ social;
- are probleme în a imita sau în a comunica nonverbal (prin gesturi sau mimică);
- nu indică ceea ce dorește, nu face gestul pentru „pa-pa”.
3. Pattern-uri repetitive şi stereotipe de comportament cu activităţi şi interese restrânse :
- preocupări circumscrise pentru pattern-uri repetitive și stereotipe de comportament și interese, anormale ca intensitate și focalizare;
- aderenţă inflexibilă la rutină și ritualuri nonfuncţionale;
- manierisme motorii repetitive și stereotipe: mers pe vârfuri, fâlfâitul braţelor, legănat, învârtire în jurul propriului ax (semnul titirezului), diverse grimase, gesturi, posturi, dintre care unele sunt bizare;
- preocupare persistentă pentru părţi ale obiectelor: învârte la nesfârșit rotiţa unei mașinuţe (Bergeson et al, 2003);
- manifestă disconfort sau se zbate atunci când este luat în braţe;
- este foarte sensibil la unii stimuli auditivi;
- poate utiliza limbajul (atunci când acesta este dezvoltat) într-un mod repetitiv sau limbajul este idiosincrazic;
- perseverează în unele activităţi, manifestă rezistenţă atunci când se încearcă schimbarea rutinelor;
- nu manifestă frică în situaţii periculoase;
- explorează mediul în maniere improprii: miros, lins, pipăit;
- evită contactul cu alte persoane, preferând contactul și jocul cu obiecte;
- se joacă preferenţial cu obiecte dure, şi mai puţin cu obiecte de pluş.
4. Caracteristici ale procesului de învăţare
- achiziţii și performanţe inegale în diverse arii: uneori are abilităţi deosebite într-o anumită arie;
- rezistenţă la încercarea de a schimba mediul de învăţare;
- are dificultăţi atunci când trebuie să aștepte sau să se folosească de timpul liber, nestructurat;
- nu reușește să generalizeze abilităţile învăţate;
- are dificultăţi de abstractizare și conceptualizare – are nevoie de instrucţiuni concrete;
- nu înţelege sensul implicit sau metaforic al cuvintelor, folosește cuvintele ad literam;
- nu înţelege expresiile faciale sau „limbajul corpului”;
- poate manifesta impulsivitate sau comportament compulsiv;
- este ușor de distras de anumiţi stimuli auditivi sau vizuali;
- are dificultăţi de organizare, planificare sau luare a deciziilor.
5. Dezvoltarea intelectuală
Dezvoltarea intelectuală generală
Prevalenţa întârzierii mintale asociate TSA – raportată la vârstă şi evaluată prin scorul IQ sau evaluarea empirică a abilităţilor – era de aproximativ 80% înainte de 1990 (Lotter , 1966).
Studiile publicate după 1990 indică o prevalenţă de 70-75% a comorbidităţii autism- întârziere mintală (American Academy of Pediatrics, 2001; Filipek et al, 1999).
După anul 2000 se consideră că această prevalenţă este de 50% (Autism and Developmental Disabilities Monitoring Network Surveillance, 2000; Yeargin-Allsopp, 2003), iar S. Chakrabarti şi S. Fombone în 2001 şi 2005 indică o prevalenţă de 26-29%.
Deficite specifice de înţelegere a limbajului
Copiii cu TSA au un pattern distinct la testele de inteligenţă, datorat dificultăţilor de secvenţiere verbală şi abstractizare. Gândirea simbolică nu este dezvoltată, de aceea nu pot înţelege ce simt şi cum gândesc ceilalţi (Reichelt şi Knivsberg, 2002). Au fost elaborate teorii cognitive ale Autismului în urma observării comportamentului lor la testele de inteligenţă:
- Se consideră a fi absent „motorul central al coerenţei”, ceea ce duce la fragmentarea vorbirii şi detaşarea de ea;
- O altă ipoteză ar fi aceea că un copil cu TSA este incapabil de a atribui „statusuri mintale” celorlalţi (copilul cu dezvoltare tipică poate anticipa comportamentul celuilalt, interferând cu gândurile, credinţele şi sentimentele lui). Copilul cu TSA nu are dezvoltată această abilitate;
- Copiii cu TSA au o lipsă de empatie şi intuiţie socială care le explică comportamentul.
O altă particularitate a inteligenţei copiilor cu TSA este existenţa, la unii dintre ei, a unei memorii de fixare excelentă (de exemplu pot memora cifre, date, pot reproduce melodii auzite cândva, îşi pot aminti fapte şi gesturi, amănunte pe care ceilalţi le-au uitat deja). Au fost denumiţi „idioţi savanţi” dar nu toţi copiii cu astfel de manifestări sunt autişti (Reichelt şi Knivsberg, 2002). Există, de asemenea, probleme de organizare a informaţiei şi în a trece de la o idee la alta sau de la o acţiune la alta (Reichelt şi Knivsberg, 2002).
6. Dezvoltarea somatică
Majoritatea copiilor cu TSA sunt dezvoltaţi armonios, eutrofici, fără anomalii fizice. Copiii cu TSA cu vârste cuprinse între 2 şi 7 ani sunt mai scunzi decât cei având aceeaşi vârstă. Pot prezenta aversiune faţă de unele alimente şi pot avea un pattern alimentar foarte dificil de satisfăcut. Unii copii cu TSA pot prezenta răspunsuri anormale la stimuli senzoriali:
- hipersensibilitate la sunete: se pot speria la sunete obișnuite precum soneria telefonului, lătratul câinilor, sirena poliţiei;
- hipersensibilitate la lumină: nu pot suporta o lumină mai puternică, deși sunt fascinaţi de ea;
- pot fi sensibili la atingere: nu suportă anumite texturi (lână sau haine cu etichete – o pacientă nu suporta nici un fel de haine, stătea toată ziua dezbracată, doar seara la culcare accepta cearceaful); unii dintre ei paradoxal pot deveni cooperanţi și chiar să dorească atingerea (o fetiţă începea să zâmbească sau chiar să râdă când era gâdilată, având, astfel, o schiţă de interacţiune).
Sursa: Diagnosticul precoce al tulburărilor de spectru autist – Curs furnizat de Fundația Romanian Angel Appeal, sub coordonarea Universității de Medicină și Farmacie «Grigore T.Popa» Iași, cu acreditarea Colegiului Medicilor din România