Tulburarea de adaptare în contexte pozitive: un aparent paradox

Daniela Crețu, psiholog

Tulburarea de adaptare este o afecțiune definită în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM-5) ca fiind o reacție emoțională sau comportamentală disproporționată la un factor de stres identificabil. Deși este adesea asociată cu experiențe stresante, cum ar fi pierderi sau traume, tulburarea de adaptare poate apărea și în contexte fericite: sărbători precum Crăciunul și Anul Nou, celebrarea unor succese sau alte evenimente pline de bucurie.

În cuprinsul acestui articol ne propunem să explorăm care sunt caracteristicile tulburării de adaptare în contexte pozitive, profilul unei persoane cu tulburare de adaptare în astfel de situații și câteva recomandări sau intervenții terapeutice.

Caracterizarea tulburării de adaptare

Conform DSM-5, tulburarea de adaptare este diagnosticată atunci când reacția unei persoane la un factor de stres este disproporționată față de natura evenimentului, afectează viața profesională, personală sau socială, iar simptomele se manifestă într-un anumit interval de timp. Aceste simptome includ: anxietate excesivă, depresie, dificultăți în luarea deciziilor, izolare socială sau conflicte interpersonale.

Tulburarea de adaptare în contexte fericite

Deși evenimentele pozitive sunt percepute social ca fiind momente de bucurie, ele pot declanșa simptome de tulburare de adaptare. Acest fenomen paradoxal se explică prin presiunea de a răspunde emoțional „corect” și de a îndeplini așteptările sociale sau personale.

Putem identifica mai mulți factori declanșatori „responsabili” de evenimente pozitive:

sărbătorile – Crăciunul și Anul Nou, care aduc adesea presiuni legate de organizare, cheltuieli, și interacțiuni familiale complexe,
schimbările pozitive – promovările, căsătoriile sau mutările în locuri noi pot fi percepute ca stresante din cauza responsabilităților crescute sau a fricii de eșec,
succesul personal – recunoașterea publică sau atingerea unor obiective importante poate declanșa anxietate de performanță sau teama de a nu dezamăgi pe viitor.

Profilul unei persoane afectate

Persoanele cu tulburare de adaptare în contexte pozitive trăiesc o disonanță emoțională între ceea ce „ar trebui” să simtă (bucurie, entuziasm) și ceea ce simt cu adevărat (anxietate, tristețe sau copleșire). Acest decalaj generează adesea vinovăție și rușine, amplificând starea de disconfort.

O persoană cu tulburare de adaptare are deseori convingeri, credințe disfuncționale de tipul: „ar trebui să mă simt fericit, dar nu pot”, „nu reușesc să fac față așteptărilor celorlalți”, „dacă nu mă descurc bine acum, voi dezamăgi pe toată lumea”.

Emoțiile care însoțesc aceste tipare de gândire determină: anxietate – teama de a nu gestiona situația sau de a nu corespunde standardelor, vinovăție datorată incapacității de a simți bucurie autentică și copleșire din cauza responsabilităților asociate evenimentului fericit.

Comportamental, asistăm la o retragere din activitățile sociale sau o implicarea superficială, tendința de a procrastina sau de a evita pregătirile pentru eveniment, iritabilitate crescută în interacțiunile cu ceilalți și dezvoltarea unor simptome fizice precum insomnie, dureri de cap sau oboseală cronică.

Cum se manifestă tulburarea de adaptare în contexte pozitive

De exemplu, sunt persoane care se confruntă cu anxietate în preajma sărbătorilor, considerând că trebuie să organizeze un Crăciun perfect pentru familia lor. Această presiune îi face să fie tensionați și iritabili, culminând cu izolarea în alte activități sau muncă. Alte situații întâlnite au legătură teama de eșec atunci când, paradoxal, au parte de realizări. Sunt persoane care dacă primesc o promovare profesională, în loc să simtă bucurie, percep mai degrabă o anxietate legată de noile responsabilități și teama că vor dezamăgi echipa.

În acest sens, un studiu desfășurat de Hobson și Delunas (2001) demonstrează că schimbările pozitive precum promovările sau nunțile pot cauza stres semnificativ, similar cu evenimentele negative, pentru că induc responsabilități și așteptări noi. O altă cercetare evidențiază faptul că adaptarea la evenimente fericite poate fi stresantă pentru persoanele cu resurse emoționale limitate sau cu un istoric de vulnerabilitate psihologică (Ong și colab., 2006).

Cum putem interveni terapeutic

Intervențiile de tip cognitiv comportamental ajută la identificarea și restructurarea gândurilor disfuncționale. Astfel, în loc să considerăm că „trebuie să fiu perfect” putem învăța că „este în regulă să am momente de nesiguranță, dar pot să mă bucur de acest moment”. În acest mod, persoana învață să gestioneze presiunea socială și să accepte imperfecțiunea.

Terapia bazată pe acceptare și angajament încurajează acceptarea emoțiilor negative și trăirea în prezent. Focus-ul este pe valorile personale, mai degrabă decât pe așteptările sociale (de exemplu, „să fiu autentic este mai important decât să par fericit”).

Intervenții bazate pe mindfulness ajută la reducerea stresului și a anxietății prin conectarea cu momentul prezent. De asemenea, sprijinul familial sau de grup poate oferi validare emoțională și reduce presiunea autoimpusă.

Concluzii

Tulburarea de adaptare în contexte fericite este un fenomen mai comun decât s-ar putea crede. Dificultatea de a gestiona presiunea socială sau schimbările pozitive poate duce la emoții contradictorii și comportamente de evitare. Intervențiile terapeutice, sprijinul familial și conștientizarea propriilor nevoi emoționale pot ajuta persoanele afectate să se bucure de evenimentele fericite fără a fi copleșite de ele.

Referințe bibliografice

DSM-V (2016), Manual de diagnostic si statistică a tulburarilor mentale, Editura Medicală Callisto, Bucuresti.

Hobson, C. J., Delunas, L. (2001). The stress of positive life events: Testing the buffering hypothesis. Journal of Applied Psychology.

Ong, A. D., Bergeman, C. S., Bisconti, T. L., Wallace, K. A. (2006). Psychological resilience, positive emotions, and successful adaptation to stress. Journal of Personality and Social Psychology.