Stilurile de atașament și relația de cuplu
George Comiza, psiholog
decembrie 2024
Relațiile de cuplu sunt modelate profund de stilurile de atașament, un concept dezvoltat de psihologii John Bowlby și Mary Ainsworth. Aceste stiluri de atașament, influențate în copilărie de relațiile cu îngrijitorii primari, afectează modul în care ne conectăm, comunicăm și gestionăm intimitatea în relațiile adulte. În acest articol vom analiza pe scurt particularitățile fiecărui stil de atașament și modul în care diferite combinații dintre acestea pot duce la armonie sau conflict în viața de cuplu.
Ce sunt stilurile de atașament?
Conform teoriei atașamentului, există patru stiluri principale de atașament: atașamentul sigur, atașamentul anxios, cel evitant și atașamentul dezorganizat. Acestea influențează modul în care percepem intimitatea și nevoia de independență în relațiile de cuplu.
Persoanele cu un atașament sigur au avut, de obicei, îngrijitori calzi, atenți și responsabili. Astfel de adulți au convingeri precum: „sunt valoros”, „pot să mă bazez pe ceilalți”. Din punct de vedere emoțional și comportamental, manifestă încredere, stabilitate emoțională, empatie, comunicare deschisă și exprimarea sănătoasă a nevoilor.
Relațiile cu persoane cu atașament sigur tind să fie stabile și satisfăcătoare. Acestea pot gestiona conflictele cu calm și sunt capabile să discute deschis despre nevoile lor emoționale și să ofere partenerului spațiu în momentele dificile.
Persoanele cu atașament anxios au avut îngrijitori care le-au oferit într-un mod imprevizibil și inconstant sprijin, atenție și afecțiune. Adulții tind să fie hipervigilenți la semnalele emoționale ale celorlalți, încercând să le anticipeze reacțiile. Se simt nesiguri și căută confirmarea și reasigurarea. În pus, pot dezvolta teama de abandon sau de lipsa afecțiunii, ceea ce poate conduce la comportamente dependente sau posesive. Ei cred că „trebuie să lupte pentru iubire” și „dacă nu primesc atenție constantă, vor fi abandonați”.
În relații pot fi percepuți ca fiind excesiv de atașați sau dificili, creând tensiuni în cuplu. Totuși, loialitatea lor și dorința de a conecta pot fi o bază solidă pentru relații, dacă partenerul este răbdător.
Atașamentul evitant. Acești indivizi au avut îngrijitori distanți, reci sau dominanți, ceea ce i-a făcut să evite dependența emoțională. Convingerile lor principale pot fi: „mă bazez doar pe mine”, „intimitatea este riscantă”. Le este frică de apropiere, încearcă să-și securizeze independența și se retrag în fața conflictelor.
Persoanele cu atașament evitant pot părea distante și greu de accesat emoțional în relațiile de cuplu, ceea ce frustrează partenerii. Totuși, ele sunt adesea autonome și raționale, ceea ce poate aduce stabilitate în relații.
Atașamentul dezorganizat. Acest stil apare de obicei în urma unor traume sau experiențe de abuz. Persoanele pot alterna între dorința de apropiere și frica de intimitate. Se conduc după credințe precum: „oamenii sunt periculoși”, „nu pot avea încredere în nimeni, dar totuși am nevoie de iubire”. Emoțional manifestă: confuzie, teamă, instabilitate emoțională, au un comportament contradictoriu (apropiere și respingere alternativă) și dificultăți în gestionarea emoțiilor, iar acest fel imprevizibil de a fi induce confuzie într-o relație de cuplu.
Interacțiunea dintre diferitele tipuri de atașament și dinamica cuplului
Atașamentul anxios și atașamentul evitant. Această combinație poate duce la conflicte frecvente, sentimente de abandon și nesiguranță, deoarece cei doi parteneri au nevoi emoționale contradictorii. Persoana cu atașament anxios tinde să fie foarte dependentă emoțional de partener și are o nevoie constantă de reasigurare. În schimb, persoana cu atașament evitant preferă independența și distanța emoțională, ceea ce poate crea frustrare pentru cel cu atașament anxios.
Cu toate acestea, în unele cazuri, persoanele cu atașament anxios pot simți o anumită stabilitate în relație, dacă au învățat să-și gestioneze incertitudinea. Cercetările au evidențiat că partenerii cu stiluri anxios-evitant se confruntă mai des cu conflicte, dar terapia de cuplu îi poate ajuta să găsească un teren comun (Mikulincer, Shaver, 2007).
Atașamentul anxios și atașamentul securizant. Această relație poate fi una destul de armonioasă, având în vedere că partenerul cu atașament securizant poate oferi sprijin și stabilitate emoțională, iar persoana cu atașament anxios va beneficia de un sprijin constant. Totuși, este important ca ambii parteneri să mențină o comunicare sănătoasă pentru a evita ca partenerul cu atașament anxios să devină prea dependent.
Atașamentul dezorganizat și cel securizant. Atunci când o persoană cu atașament securizant interacționează cu o persoană cu atașament dezorganizat există potențial de vindecare, deoarece persoana securizantă îi poate oferi sprijin și siguranță emoțională, care o poate ajuta să depășească temerile legate de abandon și nesiguranța interpersonală. Totuși, persoana cu atașament dezorganizat poate experimenta conflicte interioare intense, alternând între dorința de apropiere și teama de intimitate, ceea ce poate crea confuzie și tensiune în relație.
Atașamentul securizant și atașamentul securizant. Când ambii parteneri au un atașament securizant, relația va fi caracterizată de încredere, comunicare deschisă și suport emoțional reciproc. Ambii parteneri se simt în siguranță să își exprime nevoile, să ofere și să primească afecțiune și sprijin, iar conflictele sunt abordate cu respect și compromis.
Această combinație oferă un fundament solid pentru o relație de cuplu sănătoasă, în care ambii parteneri se simt susținuți și înțeleși. Relația va favoriza dezvoltarea personală și creșterea în comun. Un studiu realizat de Hazan și Shaver (1987) a arătat că persoanele cu atașament sigur raportează cele mai satisfăcătoare relații.
Concluzie și recomandări
Interacțiunile între stilurile de atașament dintr-o relație de cuplu sunt complexe și pot aduce atât provocări, cât și oportunități de creștere. Partenerii care sunt conștienți de stilurile lor de atașament și sunt dispuși să investească în comunicare și înțelegere pot construi relații echilibrate și sănătoase, indiferent de stilul lor de atașament. Terapia de cuplu sau individuală, precum și o comunicare deschisă, pot fi esențiale pentru a armoniza diferențele de atașament.
Referințe bibliografice
Ainsworth, M. D. S., Blehar, M. C., Waters, E., Wall, S. (1978). Patterns of Attachment: A Psychological Study of the Strange Situation. Hillsdale, NJ: Lawrence Erlbaum Associates.
Bowlby, J. (1969). Attachment and Loss: Volume I. Attachment. London: Hogarth Press.
Hazan, C., Shaver, P. (1987). Romantic love conceptualized as an attachment process. Journal of Personality and Social Psychology.
Mikulincer, M., Shaver, P. R. (2007). Attachment in adulthood: Structure, dynamics, and change.