Studiu de caz: Doamna N.
Sima Simina-Maria
Doamna N., 42 de ani, solicită consiliere psihologică pentru a înțelege de ce nu se mai simte „o soție și o mamă suficient de bună”, pentru a-și clarifica relația de cuplu și pentru a-și redefini feminitatea. Deși obiectivul declarat la început este îmbunătățirea relației cu soțul, pe parcurs se evidențiază faptul că dificultățile actuale se radiază din experiențele timpurii: relația problematică cu mama, sentimentul de respingere, lipsa de validare și sarcinile emoționale asumate prematur.
Copilăria este marcată de comparația permanentă cu sora sa, de exmatricularea din liceu și de o perioadă în care mama nu a primit-o acasă. Tatăl, figură idealizată, reprezintă pentru ea un spațiu de protecție și înțelegere. Relațiile transgeneraționale scot la iveală tipare recurente pe linia feminină (bunică–mamă–N.), caracterizate de competiție, rebeliune, autoritate dură, secrete de familie și evitarea vulnerabilității. Totodată, grija față de copilul abandonat (M.) se reflectă simbolic în adopția fiicei sale, A.
În prezent, N. trăiește o suprasolicitare constantă, împărțită între rolurile de mamă, soție, profesionist și „justițiar” în fața discriminării. Se refugiază în muncă până la epuizare și prezintă manifestări asociate burnout-ului. Relația de cuplu este tensionată: distanță emoțională, diminuarea intimității, responsabilități dezechilibrate și influența negativă a familiei extinse. Deși a contemplat divorțul și a achiziționat o locuință separată, continuă relația pentru binele copilului.
Evaluările realizate (stilul de atașament, cardurile de feminitate, genograma) indică un atașament anxios-evitant, mecanisme de apărare puternic orientate spre control și suprasarcină, precum și o identitate feminină fragilizată, percepută adesea ca „femeia–bărbat”. Cardurile de feminitate scot la iveală nevoia de protecție a copilului interior, dificultatea de a renunța la armură și un doliu neîncheiat pentru tatăl decedat.
Procesul de consiliere, desfășurat pe parcursul a 12 ședințe, se concentrează pe clarificarea nevoilor personale, restructurarea relației cu mama, conștientizarea patternurilor disfuncționale, diminuarea supraresponsabilizării și recâștigarea unui sentiment autentic al feminității. Apar insighturi despre repetiția transgenerațională, despre modul în care trecutul dictează prezentul și despre redobândirea dreptului la iubire necondiționată.
Documentul evidențiază evoluția clientei de la negare și confuzie către o mai bună autoînțelegere, validare internă și disponibilitate pentru schimbare, procesul terapeutic fiind încă în desfășurare.
Vă invit să citiți lucrarea completă, pentru a explora în detaliu evoluția cazului și perspectivele terapeutice incluse. Studiu de caz – Sima Simina Maria