Sinele autentic sugrumat ( poezie cu psihologie )
Mintea mea vorbește mai tare decât mine
Și mie mi-e dor tare să fiu printre cuvinte.
Dar oare unde m-ai lăsat
Tu minte zăpăcită tare?
Nu-mi spune că iar m-ai abandonat
Pe mine sinele adevărat?
Iar ai uitat să mă verbalizezi,
Iar ai uitat să mă socotești de drept,
Sau poate așa ți-e mai comod din fire,
Să te prezinți mereu un altfel și nu cu mine.
O! Bună, dragă,
Ți-aș pune în haine palma mea
Și ți-aș cânta cu inimă și brațe,
Profund suspin să curg-acum
Din mers și scârțâit de toace.
Să pice lin, argumentat,
Ideile prin tine,
Să curgă rar și apăsat,
Emoțiile din mine.
Ș-aș vrea să pot goli de tot
Mișcarea ce mi-e vie în piept
Și gândurile umflate,
Pline, palide uscate,
Ce-atârnă de un “nu pot”.
Nu pot să spun că-i gol în vise,
Că n-am țigară să consum
Flăcări să tot stea aprinse,
Dorințele cu alt volum.
Să spun că pot să-mi țip frustrarea,
Golul ce nu-l pot a scrie,
Sătulă parcă de prezența lipsită de conținut,
Îmi dau voie să simt durerea somatizată
de demult.
Nu vreau să cânt un alt verset,
Să fac o palidă copie vie,
E prea recent, prea vehement
Să relatez ce mă îmbie.
Îmbibate în trecut se plâng buzele frunții,
Sunt tot lipite de ani buni ca văile și munții.
Când simți că totu-i prea înrămurit
Și mintea ta-i pe-o cale,
O iei în vale rumegând străfunduri prea amare.
Ai vrea să pui un punct accentuat
Într-un conflict mereu actualizat.
Fă bine și nu lăsa în cale,
În calea repetițiilor de viață,
Ia virgula ce-ți pune în față
Speranța ce te-alungă-n vale.
Și-acum când ai decis să-nchizi,
Fă bine și nicicând să vinzi
Speranțe false sau vieți de amanet,
Că uiți adesea să te bucuri de moment.
Ai vrea poate să-mi lași în dar
Un vis, un gând, o freerie,
Sau fugi s-adormi pe veci cu har
O aprinsă, ucigătoare amintire.
Te pup cu buzele lipite
Și-ncerc să sigilez cutia din care ai ieșit.
Fă bine la altă-ntrevedere
Să fii fluturi și nimic.
Ai face bine, tu amalgam de frimituri,
Gânduri, adicții, băuturi,
Să te scuturi pe la porumbei
Risipind povești în flori de tei.
Ca pân-la urmă întreaga viață e un vis
Purtat adesea călător,
Un vis ce zboară uneori învins
Către o pagină să fie prins.
Tu, om ce-ți scrii cu mâna ta ziua de mâine,
Adaugă-mă în lista ta de lăudat,
S-arăți cine ești cu adevărat.
Sunt eu, tu, un sine sugrumat.
Sper că această poezie a ajuns la tine în toată profunzimea și complexitatea ei. Acum ia aer, respiră și fii mereu autentic. Ia sinele tău cu tine pentru a nu-ți chinui mintea cu situații repetitive și conflicte interioare.
Te îmbrățișez cu drag,
Psiholog Angelica Burcea