Scheme disfuncționale – separare și respingere
Abandon/instabilitate – sentimentul că cei apropiați nu vor putea să ne ofere susținerea emoțională de care avem nevoie și să ne protejeze, deoarece ei, la rândul lor, sunt instabili emoțional, nu sunt prezenți, vor muri curând sau ne vor părăsi pentru altcineva.
Neîncredere/abuz – credința că, într-un final, tot vom fi înșelați, că ceilalți ne înșală, abuzează de noi, ne fac să suferim, ne umilesc sau ne mint. Acest rău creat de ceilalți este perceput ca fiind intenționat.
Privațiune emoțională – ceilalți nu ne oferă dragostea necesară. Există trei forme majore de deprivare emoțională: a) deprivarea de îngrijire (absența atenției, afecțiunii și căldurii sufletești); b) deprivarea de empatie (absența înțelegerii); c) neoferirea de protecție (absența direcționării, ghidării).
Deficiență/rușine – sentimentul că suntem fără valoare, suntem răi, nedoriți, inferiori sau incapabili în anumite aspecte importante ale vieții, iar dacă acest lucru se vede nu vom mai fi iubiți de ceilalți. Persoanele care interiorizează această schemă sunt sensibile la critică, sunt foarte conștiente de ele înseși, se compară cu ceilalți, nu se simt în siguranță în prezența celorlalți, au sentimentul de rușine legat de propriul ”handicap”. Acesta poate fi personal (impulsuri de furie) sau public (aspect fizic neplăcut).
Izolare socială/înstrăinare – senzația de izolare față de restul lumii, că suntem diferiți de alții și că nu putem face parte dintr-un grup.
Sursa: Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale. Ed. II, de Daniel David
