Reîncarcă-ți rezervorul de inspirație cu articole scurte: Cum confortul modern generează noi forme de tensiune psihologică

Sinteză

Una dintre paradoxurile centrale ale vieții contemporane este că anxietatea pare să crească odată cu confortul material. În cabinetele de psihoterapie din România, se aud tot mai des relatări ale unor oameni care „au tot ce le trebuie”, dar trăiesc cu un sentiment constant de neliniște, oboseală sau presiune psihologică. Aceeași paradigmă apare și în literatura internațională de specialitate: societățile cu cel mai ridicat nivel de bunăstare aparentă raportează niveluri istorice de epuizare emoțională.

Această tensiune dintre prosperitatea exterioară și disconfortul interior nu mai poate fi explicată exclusiv prin vulnerabilități individuale. Cercetările recente — printre care un articol semnat de Jasmine Mohsen, Ph.D., publicat în Psychology Today (mai 2026) — readuc în discuție ideea că anxietatea contemporană are rădăcini structurale, culturale și tehnologice. Pentru psihologii din România, înțelegerea acestui cadru oferă instrumente clinice mai nuanțate: reformulează simptomele pacienților ca răspunsuri legitime la presiuni de mediu, nu ca defecte de caracter, și deschide spațiul pentru o intervenție terapeutică care integrează critic dimensiunea socială.

Când sistemul de alarmă rămâne deschis în lipsa pericolelor

Sistemul nervos uman s-a calibrat de-a lungul evoluției pentru a răspunde la amenințări vizibile și imediate: prădători, foamete, conflicte fizice. Acest mecanism, perfect adaptat la mediile ancestrale, funcționează astăzi într-un context fundamental diferit. Stresorii moderni — emailuri necitite, locuri de muncă instabile, costuri de trai în creștere, evaluări sociale permanente — sunt difuzi, cronici și rareori se rezolvă printr-o acțiune concretă. Activarea fiziologică persistă, dar fără o țintă clară spre care să fie direcționată.

Robert Sapolsky a documentat amplu acest fenomen: răspunsul de stres, util pe termen scurt, devine toxic atunci când este menținut pe perioade lungi în absența unei amenințări fizice. Apar tulburări de somn, dereglări metabolice, oboseală emoțională și o vigilență de fundal care drenează resursele cognitive.

Daniel David, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, propune o distincție clinică utilă: îngrijorarea funcțională, raportarea rațională la un pericol anticipat, ne ajută să mobilizăm soluții; anxietatea disfuncțională, raportarea rigidă și catastrofizantă, ne blochează. Problema contemporană este că arhitectura mediilor în care trăim — știri permanente, notificări, expunere la crize globale — favorizează tocmai a doua categorie de procesare.

În România, această dinamică se manifestă concret. Conform unui studiu al Organizației Mondiale a Sănătății, adolescenții români se numără printre cei care folosesc cel mai intens rețelele sociale din Europa. La Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iași, numărul pacienților diagnosticați cu depresie a crescut cu aproximativ 40% în ultimii trei ani, iar tulburările de anxietate rămân constant cea mai frecventă categorie identificată în studiile naționale de prevalență. Pacientul care se prezintă în cabinet cu „nu mai pot, dar nu știu exact de ce” este, de multe ori, un sistem nervos epuizat de stimuli ambigui, nu un caz de patologie izolată.

Comparația globală și economia identității amânate

A doua sursă majoră a anxietății contemporane este structura comparației sociale. Oamenii s-au comparat dintotdeauna, dar contextul s-a schimbat radical. Anterior, referința era comunitatea locală — vecini, colegi, rude. Astăzi, fiecare deschidere a unui ecran expune individul la versiuni editate ale succesului, frumuseții, productivității și relațiilor altora, multiplicate la scară globală. Confruntăm realitatea noastră interioară, neprelucrată, cu reprezentări publice atent curatoriate.

Acest mecanism interacționează cu modelele moderne de consum într-un mod insidios. Sistemele de tip „cumpără acum, plătește mai târziu” (Buy Now, Pay Later — BNPL) reduc frecarea inițială a deciziei de cumpărare și amână povara economică în viitor. În România, conform datelor PayU publicate în 2025, aproximativ unul din patru cumpărători online folosește deja această opțiune, iar segmentul cel mai activ este cel al tinerilor între 20 și 29 de ani. Studiul asupra tinerilor din România 2024 arată că peste o treime dintre cei intervievați petrec zilnic mai mult de două ore pe rețelele sociale.

Combinația dintre aceste două forțe — comparație permanentă și acces instantaneu la stiluri de viață prin credit — produce o experiență psihologică specifică: senzația că trebuie consumate nu doar produse, ci identități întregi. Hainele, vacanțele, abonamentele la săli, telefoanele devin marcaje de apartenență, iar incapacitatea de a le susține este resimțită ca eșec personal. Anxietatea care apare în acest context nu este irațională; este răspunsul previzibil la un mediu care promite continuu mai mult decât poate livra fără cost emoțional.

Pentru practica psihoterapeutică, această perspectivă deschide o întrebare clinică productivă: în ce măsură simptomele pacientului reflectă o lipsă de adaptare individuală și în ce măsură reflectă presiuni structurale pe care orice persoană sănătoasă le-ar resimți? Răspunsul nu este unul tranșant, dar formularea corectă a întrebării schimbă tonul intervenției — de la corectarea unei „deficiențe” la însoțirea unei adaptări dificile.

Tirania optimizării de sine: când odihna devine vinovăție

A treia dimensiune a anxietății contemporane vine din transformarea sinelui într-un proiect permanent de optimizare. Filosoful Byung-Chul Han a numit această epocă „societatea oboselii”: un regim în care individul nu mai este constrâns din exterior, ci se constrânge singur să fie mai productiv, mai sănătos, mai dezvoltat, mai vizibil. Productivitatea, fitness-ul, somnul, relațiile, chiar timpul liber sunt evaluate prin indicatori cantitativi și comparate cu standarde aspiraționale.

Sub această presiune, odihna devine asociată cu vinovăția, iar existența obișnuită — cu sub-performanța. Indexul Stării de Bine a Angajaților Români 2025, realizat de RoCoach și Novel Research pe un eșantion de 1.000 de angajați din mediul urban, indică un scor de 70,3 puncte din 100, descris de autori ca „o zonă funcțională, dar fragilă”. Unul din patru angajați s-a situat în zonă de risc psihologic și epuizare profesională, iar principalele surse de uzură au fost volumul mare de muncă, presiunea termenelor și absența echilibrului între viața personală și cea profesională.

Aici intervine o observație importantă pentru clinicieni: nu toți cei care raportează simptome de anxietate sau epuizare au o tulburare clasică. Mulți funcționează în registre subclinice — îndeplinesc criteriile vieții obișnuite, dar trăiesc cu o tensiune ambientală constantă. Anxietatea nu mai apare în episoade definite, ci devine fundalul stabil al cotidianului, o formă de uzură lentă care rareori ajunge prin sine la un cabinet, dar care erodează relațiile, atenția și sensul.

Reformularea terapeutică nu înseamnă negarea responsabilității individuale, ci recalibrarea ei. Pacientul are agentivitate asupra propriilor reacții, dar nu este responsabil pentru proiectarea mediului în care trăiește. Intervențiile cognitiv-comportamentale rămân esențiale, dar capătă mai multă forță atunci când includ o componentă educațională: înțelegerea mediilor saturate de stimuli, identificarea sferelor în care persoana are control real și renunțarea conștientă la cele asupra cărora nu are. În cabinetele românești, această abordare poate ajuta pacienții să distingă între suferința care merită explorată în profunzime și suferința care reflectă, mai degrabă, cerințe excesive ale unei culturi a permanentei auto-îmbunătățiri.

Referințe

• Mohsen, J. (2026, mai 26). We Have More Than Ever, So Why Are We So Anxious? Psychology Today.
• Han, B.-C. (2015). The Burnout Society. Stanford University Press.
• Sapolsky, R. M. (2023). Determined: A Science of Life Without Free Will. Penguin Press.
• David, D. (2015). Psihologia poporului român: Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală. Editura Polirom.
• RoCoach & Novel Research. (2026). Indexul Stării de Bine a Angajaților Români 2025.