Reîncarcă-ți rezervorul de inspirație cu articole scurte: Personalitatea poate influența modul în care evaluăm durata somnului, dincolo de măsurătorile obiective

Sinteză

De ce unele persoane au impresia că dorm prea puțin, chiar dacă organismul lor înregistrează o durată a somnului relativ normală? O cercetare recentă publicată în revista Personality and Individual Differences aduce o perspectivă interesantă asupra relației dintre neuroticism și percepția somnului.

Neuroticismul este o trăsătură de personalitate asociată cu predispoziția de a experimenta mai frecvent emoții negative, precum îngrijorarea, anxietatea și vulnerabilitatea la stres. Persoanele cu scoruri ridicate la această dimensiune tind să raporteze că dorm mai puțin. Totuși, monitorizarea obiectivă a somnului oferă o imagine diferită.

Studiul realizat de cercetătorii Derick M. DeCamp și Elizabeth J. Pantesco, de la Universitatea Villanova, a analizat 134 de studenți, comparând estimările personale privind somnul cu datele înregistrate prin dispozitive purtate la încheietura mâinii.

Rezultatul este relevant pentru psihologie: persoanele cu neuroticism ridicat raportau o durată mai scurtă a somnului, însă diferența nu apărea și în măsurătorile realizate cu ajutorul dispozitivelor. Descoperirea sugerează că personalitatea poate influența nu doar experiența emoțională, ci și modul în care oamenii își interpretează și își evaluează propriile experiențe fiziologice.

Neuroticismul: când vulnerabilitatea emoțională influențează experiența somnului

În modelul Big Five, neuroticismul reprezintă una dintre cele cinci dimensiuni fundamentale ale personalității. El descrie tendința relativ stabilă de a experimenta emoții negative și de a reacționa mai intens la situații percepute ca amenințătoare sau stresante.

Persoanele cu niveluri ridicate de neuroticism pot manifesta mai frecvent:

• Îngrijorare persistentă și anticiparea unor rezultate negative.
• Sensibilitate crescută la stres și la incertitudine.
• Ruminație, adică revenirea repetată asupra unor gânduri sau experiențe neplăcute.
• Dificultăți în reglarea emoțională în situații solicitante.

Aceste caracteristici pot influența experiența de la sfârșitul zilei. O persoană care petrece mult timp analizând probleme, anticipând dificultăți sau retrăind evenimente neplăcute poate ajunge la culcare cu un nivel ridicat de activare cognitivă.

În aceste condiții, chiar dacă adoarme și beneficiază de o durată a somnului comparabilă cu cea a altor persoane, experiența subiectivă poate fi diferită. Somnul poate fi perceput ca superficial, fragmentat sau insuficient.

Cercetarea realizată de DeCamp și Pantesco oferă date concrete în această direcție. Studiul a inclus 134 de studenți, cu o vârstă medie de aproximativ 19 ani, dintre care 95 erau femei. Participanții au purtat dispozitive de actigrafie timp de cinci nopți și au completat chestionare privind personalitatea și obiceiurile de somn.

Rezultatele au evidențiat o asociere între neuroticism și durata mai redusă a somnului raportată de participanți. Pentru fiecare creștere cu un punct a scorului de neuroticism pe o scală de cinci puncte, durata somnului raportată era mai mică cu aproximativ 15-20 de minute.

Un aspect important este că această asociere s-a menținut și după controlarea unor variabile precum simptomele de anxietate și depresie, indicele de masă corporală și alte trăsături de personalitate.

Prin urmare, rezultatele sugerează că neuroticismul poate avea o contribuție distinctă la felul în care oamenii își evaluează somnul. Nu înseamnă că persoanele cu această trăsătură dorm neapărat mai puțin, ci că experiența lor subiectivă poate fi mai puțin favorabilă.

Această distincție este importantă: a dormi mai puțin și a avea impresia că ai dormit mai puțin nu sunt întotdeauna același lucru.

Ce ne arată diferența dintre somnul raportat și cel măsurat?

Unul dintre cele mai interesante rezultate ale cercetării privește diferența dintre estimările participanților și datele obținute prin actigrafie.

Actigrafia este o metodă de monitorizare a activității motorii, utilizată pentru estimarea perioadelor de somn și veghe. Dispozitivul, purtat de regulă la încheietura mâinii, înregistrează mișcările corpului și folosește algoritmi pentru a estima intervalele de somn.

În cercetarea analizată, participanții au raportat o medie de 6,74 ore de somn pe noapte, în timp ce dispozitivele au estimat 6,70 ore. O altă estimare, calculată pe baza orei obișnuite de culcare, a orei de trezire și a timpului necesar pentru adormire, a indicat o medie de 7,40 ore.

Diferențele dintre metode sunt relevante deoarece arată că durata somnului poate fi evaluată diferit în funcție de instrumentul utilizat.

Mai important, cercetătorii au constatat că persoanele cu neuroticism ridicat tindeau să raporteze o durată mai scurtă a somnului decât cea estimată prin actigrafie. Rezultatul nu a apărut însă în măsurătorile obiective: neuroticismul nu a fost asociat cu o durată mai mică a somnului înregistrată de dispozitive.

Cum putem interpreta această discrepanță?

Există mai multe explicații posibile.

Prima explicație este influența memoriei și a evaluării retrospective. Atunci când oamenii sunt întrebați cât au dormit în ultima lună, răspunsul lor nu reprezintă o măsurătoare directă. Este o reconstrucție mentală influențată de experiențele memorabile, de nopțile dificile și de starea emoțională.

O persoană care a avut câteva nopți neplăcute poate generaliza experiența și poate ajunge să considere că doarme insuficient în mod constant.

A doua explicație privește activarea cognitivă înainte de culcare. Îngrijorările și ruminația pot face ca timpul petrecut în pat înainte de adormire să fie perceput ca fiind mai lung. Chiar și atunci când durata efectivă a somnului nu este semnificativ redusă, experiența subiectivă poate rămâne negativă.

A treia explicație ține de limitele instrumentelor de monitorizare. Actigrafia estimează somnul pe baza mișcărilor, nu măsoară direct activitatea cerebrală. O persoană care stă nemișcată, dar este trează, poate fi clasificată uneori ca dormind. Din acest motiv, rezultatele actigrafiei nu trebuie considerate echivalente cu cele ale polisomnografiei.

Cercetătorii nu au măsurat direct mecanismele responsabile pentru diferența dintre experiența subiectivă și datele dispozitivelor. Așadar, explicațiile privind memoria, interpretarea negativă și activarea cognitivă rămân ipoteze care necesită cercetări suplimentare.

Literatura de specialitate utilizează conceptul de discrepanță subiectiv-obiectivă a somnului (Subjective-Objective Sleep Discrepancy), pentru a descrie diferențele dintre ceea ce raportează persoana și ceea ce indică metodele instrumentale.

O analiză sistematică publicată în 2023 de Stephan și Siclari arată că această problemă este mai complexă decât simpla concluzie că oamenii își estimează greșit somnul. Unele metode de măsurare pot să nu surprindă toate particularitățile activității cerebrale asociate experienței de a dormi.

Prin urmare, măsurătorile instrumentale și experiența persoanei trebuie interpretate împreună, nu puse automat în opoziție.

Implicații pentru practica psihologică: de ce trebuie să ascultăm experiența subiectivă

Cercetarea are implicații importante pentru psihologi, psihoterapeuți și specialiștii care lucrează cu persoane ce acuză oboseală persistentă sau dificultăți de somn.

Una dintre ideile esențiale este că experiența subiectivă a unei persoane reprezintă o informație clinică relevantă, chiar și atunci când nu coincide cu măsurătorile fiziologice.

De exemplu, un client poate afirma că doarme doar cinci ore pe noapte, deși un dispozitiv de monitorizare indică o durată apropiată de șapte ore. O abordare superficială ar putea considera că persoana își evaluează greșit somnul. O abordare psihologică mai atentă ar încerca să înțeleagă ce anume determină această experiență.

Câteva direcții de explorare pot fi utile:

• Evaluarea stilului cognitiv: Există tendința de a anticipa consecințe negative, de a exagera riscurile sau de a reveni repetitiv asupra problemelor?
• Explorarea activării emoționale: Ce emoții apar înainte de culcare? Există îngrijorări, tensiuni sau dificultăți de detașare de evenimentele zilei?
• Analiza percepției somnului: Cum definește persoana un somn odihnitor? Ce înseamnă pentru ea o noapte reușită și ce experiențe o determină să considere că nu a dormit suficient?

Un instrument practic poate fi jurnalul somnului, în care persoana notează zilnic ora de culcare, timpul estimat până la adormire, trezirile nocturne, ora trezirii și felul în care apreciază calitatea somnului.

Completarea jurnalului poate fi însoțită de consemnarea nivelului de îngrijorare și a evenimentelor stresante din ziua respectivă. În acest fel, devine posibilă observarea unor asocieri între experiențele emoționale și evaluarea somnului.

Totuși, este important ca psihologul să nu transforme diferența dintre raportarea subiectivă și măsurătoarea instrumentală într-un argument prin care invalidează suferința clientului.

O persoană care afirmă că nu se odihnește suficient poate experimenta oboseală, iritabilitate, dificultăți de concentrare și scăderea funcționării cotidiene, chiar dacă durata somnului estimată instrumental pare adecvată.

De asemenea, neuroticismul nu trebuie utilizat ca explicație universală pentru problemele de somn. Insomnia poate avea cauze multiple, inclusiv medicale, comportamentale, psihologice și de mediu. Atunci când există simptome persistente, este importantă evaluarea de specialitate și, dacă este necesar, colaborarea cu un medic.

Ce trebuie să reținem din această cercetare?

Studiul lui DeCamp și Pantesco ne invită să privim somnul dincolo de numărul de ore înregistrate de un dispozitiv.

Personalitatea poate influența modul în care oamenii își amintesc, interpretează și evaluează experiențele cotidiene. Neuroticismul pare să fie asociat nu atât cu reducerea obiectivă a duratei somnului, cât cu percepția unei durate mai mici.

Pentru practica psihologică, concluzia este relevantă: atunci când evaluăm o problemă, trebuie să luăm în considerare atât ceea ce măsurăm, cât și ceea ce trăiește persoana.

Un somn care pare insuficient nu este neapărat un somn mai scurt, dar experiența de a nu te odihni suficient merită întotdeauna înțeleasă.

Referințe

• Setionago, B. (2026, 30 octombrie). People high in neuroticism report sleeping less, but wrist monitors tell a different story. PsyPost. Sursa principală: https://www.psypost.org
• DeCamp, D. M., & Pantesco, E. J. (2026). Neuroticism is associated with self-reported, but not actigraphy-assessed, sleep duration. Personality and Individual Differences. https://doi.org
• Stephan, A. M., & Siclari, F. (2023). Reconsidering sleep perception in insomnia: From misperception to mismeasurement. Journal of Sleep Research. https://doi.org
• Rezaie, L., Fobian, A. D., McCall, W. V., & Khazaie, H. (2018). Paradoxical insomnia and subjective-objective sleep discrepancy: A review. Sleep Medicine Reviews. https://doi.org
• Lecci, S., et al. (2022). Sleep-wake state discrepancy: Toward a common understanding and standardized nomenclature. SLEEP. https://doi.org