Reîncarcă-ți rezervorul de inspirație cu articole scurte: Activitatea fizică de zi cu zi se leagă de sănătatea mintală a adolescenților

Sinteză

Un studiu recent realizat de cercetători de la King’s College London și University of Massachusetts Amherst sugerează că numărul de pași făcuți zilnic este asociat cu sănătatea mintală în perioada adolescenței timpurii. Cercetătorii au analizat datele a 5.515 adolescenți americani, cu vârste în jur de 11–12 ani, ale căror niveluri de activitate fizică au fost monitorizate obiectiv cu dispozitive Fitbit. Aproximativ un an mai târziu, sănătatea mintală a participanților a fost evaluată prin intermediul Child Behavior Checklist.

Rezultatele au indicat o relație graduală: adolescenții care făceau sub 5.000 de pași pe zi prezentau cele mai multe probleme de sănătate mintală, cei care ajungeau în jurul valorii de 8.000 aveau mai puține simptome, iar cei care depășeau 12.000 de pași prezentau cele mai puține probleme în cadrul eșantionului studiat.

Important este că studiul nu demonstrează că mersul pe jos cauzează direct o îmbunătățire a sănătății mintale. Este vorba despre un studiu observațional, iar cercetătorii atrag atenția că relația poate fi influențată și de alți factori. Totuși, rezultatele oferă un argument suplimentar pentru importanța activității fizice cotidiene în dezvoltarea adolescenților.

Nu este nevoie de sport de performanță pentru a conta

Una dintre observațiile interesante ale cercetării este că asocierea cu sănătatea mintală nu pare să depindă de practicarea unui sport organizat sau de atingerea unui nivel foarte ridicat de activitate fizică. Activitățile obișnuite ale zilei pot contribui la diferențele observate.

Mersul pe jos până la școală, deplasarea până la magazin, joaca activă în parc sau plimbările cu prietenii pot adăuga pași fără ca adolescentul să perceapă aceste activități drept „exercițiu”. Cercetătorii au observat că și creșteri de aproximativ 1.000–2.000 de pași pe zi, pornind de la niveluri diferite de activitate, au fost asociate cu indicatori mai favorabili ai structurii cerebrale și sănătății mintale.

Această perspectivă este relevantă și pentru practica psihologică. Atunci când activitatea fizică este discutată în contextul sănătății mintale a unui adolescent, recomandarea nu trebuie formulată exclusiv în termenii unui program sportiv riguros. Pentru un adolescent sedentar, o schimbare mică și realistă poate reprezenta un punct de pornire mai accesibil decât obiectivele ambițioase.

De exemplu, o intervenție poate începe cu întrebări simple: Cum ajunge adolescentul la școală? Cât timp petrece în aer liber? Are activități care presupun mișcare și pe care le consideră plăcute? Există posibilitatea ca o parte din timpul petrecut pe telefon să fie înlocuită cu o plimbare, o activitate recreativă sau o întâlnire cu prietenii în aer liber?

O astfel de abordare evită transformarea mișcării într-o nouă sursă de presiune. Scopul nu este ca adolescentul să fie „perfect activ”, ci să identifice forme de mișcare realiste, sustenabile și compatibile cu preferințele sale.

Mișcarea, creierul și sănătatea mintală: o relație care trebuie interpretată cu prudență

Studiul aduce în discuție și un posibil mecanism neurobiologic. Adolescenții cu cele mai multe mișcări zilnice prezentau o grosime ușor mai mare a țesutului cerebral în două regiuni implicate în mișcare și reglarea emoțiilor. Aceste diferențe au contribuit parțial la explicarea asocierii dintre numărul de pași și rezultatele privind sănătatea mintală.

Rezultatul este interesant, dar trebuie interpretat cu atenție. Diferențele structurale cerebrale au fost mici, iar studiul nu permite concluzia că activitatea fizică produce aceste modificări. Cercetătorii subliniază că mecanismele implicate trebuie investigate în continuare.

Un alt rezultat merită remarcat: numărul de pași nu a fost asociat cu performanța școlară în această analiză. Prin urmare, nu ar fi corect să transformăm rezultatele într-o afirmație generală potrivit căreia „mai multă mișcare înseamnă automat rezultate școlare mai bune”. Studiul vorbește în primul rând despre relația dintre activitatea fizică, structura cerebrală și indicatorii de sănătate mintală.

Pentru psihologi, această distincție este importantă. Activitatea fizică poate fi privită ca o componentă a unui stil de viață favorabil sănătății, dar nu ca tratament universal pentru anxietate, depresie sau probleme comportamentale.

În plus, asocierea observată nu elimină posibilitatea unei relații inverse. Este posibil ca adolescenții care au mai puține dificultăți emoționale sau comportamentale să fie, în medie, mai activi. Cercetătorii au controlat statistic pentru problemele de sănătate mintală anterioare, însă natura observațională a studiului nu permite stabilirea unei relații cauzale.

Ce poate însemna rezultatul pentru practica psihologică?

Mesajul practic al studiului este relativ simplu: mișcarea de zi cu zi merită luată în calcul atunci când discutăm despre sănătatea mintală a adolescenților.

În evaluarea unui adolescent cu dificultăți emoționale sau comportamentale, întrebările despre somn, alimentație, utilizarea ecranelor și relațiile sociale pot fi completate de întrebări despre nivelul de activitate fizică. Nu pentru a introduce încă un criteriu de performanță, ci pentru a înțelege mai bine rutina zilnică.

Pot fi utile obiective mici:

• o plimbare zilnică suplimentară;
• mersul pe jos pentru anumite deplasări, atunci când este posibil;
• activități fizice alese de adolescent, nu impuse exclusiv de adult;
• mai mult timp petrecut în aer liber și mai puțin timp sedentar, atunci când schimbarea este realistă.

În același timp, intervenția trebuie adaptată adolescentului. Un copil sau adolescent cu anxietate, depresie, dificultăți sociale, probleme familiale sau alte vulnerabilități nu trebuie făcut să creadă că simptomele sale pot fi rezolvate pur și simplu „făcând mai mulți pași”.

Studiul oferă mai degrabă o perspectivă suplimentară: sănătatea mintală și comportamentele cotidiene sunt interconectate, iar uneori schimbările relevante pot începe prin activități simple, accesibile și repetabile.

Rezultatele provin dintr-un eșantion mare de adolescenți și folosesc o măsurare obiectivă a activității fizice, ceea ce reprezintă un avantaj metodologic important. Totuși, cercetarea nu stabilește o relație de cauzalitate și nu permite stabilirea unui „număr magic” de pași pentru sănătatea mintală.

Poate că una dintre cele mai utile concluzii pentru practica psihologică este tocmai aceasta: nu este nevoie să transformăm mișcarea într-o performanță pentru a-i recunoaște valoarea. Uneori, încă 1.000 de pași pot fi mai relevanți decât un obiectiv perfect pe care adolescentul nu îl poate menține.

Referințe

• Li, Q., Paluch, A., & Rakesh, D. (2026). Physical Activity and Adolescent Brain Structure, Mental Health, and Academic Outcomes. JAMA Network Open, 9(10), e2636973.
• King’s College London. (2026, 1 octombrie). Higher daily step counts linked to fewer mental health problems in early adolescence. Institute of Psychiatry, Psychology & Neuroscience.
• Adolescent Brain Cognitive Development (ABCD) Study – date longitudinale privind dezvoltarea cerebrală, sănătatea și comportamentul copiilor și adolescenților.
• World Health Organization. (2020). WHO guidelines on physical activity and sedentary behaviour. Geneva: World Health Organization.