Reîncarcă-ți rezervorul de inspirație cu articole scurte: Descoperă cum îngrijorarea, stresul și simptomele depresive se asociază cu experiențele emoționale din timpul somnului

Sinteză

Grijile nu dispar întotdeauna atunci când adormim. Uneori, ele par să continue în vise, transformând tensiunile cotidiene în experiențe nocturne încărcate de emoții negative. Un studiu publicat în revista BMC Psychology, realizat pe 389 de adulți vorbitori de italiană, a identificat asocieri între îngrijorarea persistentă, simptomele depresive și caracterul negativ al viselor.

Cercetarea oferă o perspectivă interesantă asupra relației dintre viața emoțională din timpul zilei și experiențele din timpul somnului. Rezultatele sugerează că stresul ocupă un loc important în această relație, conectând mai multe dimensiuni ale suferinței psihologice.

Totuși, visele neplăcute nu reprezintă, prin ele însele, un indicator al unei tulburări psihice. Nici nu putem concluziona că o anumită experiență onirică dezvăluie automat o problemă ascunsă. Cercetătorii au identificat asocieri statistice, nu relații de cauzalitate.

Pentru psihologi, aceste rezultate aduc în atenție o direcție utilă de explorare clinică: felul în care stresul, îngrijorarea și calitatea somnului se influențează reciproc. Pentru publicul larg, mesajul este la fel de relevant: modul în care ne simțim în timpul zilei poate avea legături cu felul în care ne trăim experiențele nocturne.

Cum se leagă îngrijorarea de experiențele din timpul somnului?

Îngrijorarea este o formă de activitate mentală orientată spre viitor. Ea implică anticiparea unor evenimente nedorite, evaluarea riscurilor și încercarea de a găsi soluții înainte ca problemele să apară. În anumite limite, acest proces este firesc și poate avea o funcție adaptativă. Devine însă problematic atunci când gândurile sunt persistente, greu de controlat și consumă resursele psihice necesare activităților cotidiene.

Cercetarea coordonată de Vittorio Lenzo, de la Universitatea din Catania, Italia, a investigat relațiile dintre îngrijorarea persistentă, simptomele de depresie, anxietate și stres, precum și mai multe caracteristici ale viselor.

Studiul a inclus 389 de adulți, cu vârste între 18 și 64 de ani, vârsta medie fiind de aproximativ 24 de ani. Participanții au completat chestionare privind experiențele onirice și starea lor psihologică. Cercetătorii au utilizat, printre altele, Penn State Worry Questionnaire, pentru evaluarea îngrijorării persistente, și Depression Anxiety Stress Scale-21, pentru evaluarea simptomelor de depresie, anxietate și stres.

În loc să analizeze fiecare variabilă separat, autorii au utilizat o analiză de rețea. Această metodă permite examinarea relațiilor dintre mai multe caracteristici psihologice și identificarea celor care ocupă poziții centrale în ansamblul relațiilor observate.

Rezultatele au indicat că stresul era una dintre componentele centrale ale rețelei, având conexiuni importante cu celelalte dimensiuni ale distresului psihologic. Îngrijorarea persistentă era asociată în special cu stresul, iar simptomele de anxietate, depresie și stres formau un grup strâns interconectat.

În ceea ce privește visele, cercetătorii au identificat relații între caracterul emoțional al experiențelor onirice, îngrijorare și simptomele depresive. Persoanele care resimțeau mai intens efectele viselor asupra dispoziției din timpul zilei raportau și mai multe simptome de anxietate.

Aceste rezultate sunt compatibile cu ipoteza continuității viselor, potrivit căreia experiențele, preocupările și emoțiile din viața de veghe pot avea corespondențe în conținutul viselor.

De exemplu, o persoană preocupată constant de stabilitatea financiară poate avea vise în care apar pierderea unor resurse, situații neprevăzute sau sentimentul că nu poate controla evenimentele. O persoană aflată într-o perioadă de conflict relațional poate experimenta vise încărcate de tensiune, respingere ori nesiguranță.

Aceste exemple sunt ilustrative, nu interpretări universale. Același tip de vis poate avea semnificații diferite pentru persoane diferite, iar un vis neplăcut nu permite identificarea automată a unei anumite probleme psihologice.

Este importantă și distincția dintre frecvența amintirii viselor, intensitatea lor emoțională și caracterul lor pozitiv sau negativ. O persoană își poate aminti frecvent visele fără să fie deranjată de ele, în timp ce alta poate fi afectată semnificativ de un vis pe care îl reține doar ocazional.

Prin urmare, relația dintre îngrijorare și vise nu trebuie redusă la ideea că persoanele anxioase au întotdeauna coșmaruri. Cercetarea evidențiază un ansamblu de asocieri între experiențele onirice și starea psihologică, dar nu stabilește un mecanism cauzal unic.

Ce ne spune această cercetare despre stres și sănătatea psihologică?

Unul dintre rezultatele relevante ale studiului este poziția centrală ocupată de stres în rețeaua analizată. Acesta era conectat cu mai multe dimensiuni ale distresului psihologic, inclusiv cu anxietatea, simptomele depresive și îngrijorarea persistentă.

Din perspectivă psihologică, această observație susține utilitatea unei abordări care examinează interacțiunea dintre procesele emoționale, în loc să le trateze întotdeauna ca fenomene independente.

Îngrijorarea persistentă poate menține atenția orientată către amenințări posibile. Persoana analizează repetat scenarii negative, încearcă să anticipeze consecințe și poate avea dificultăți în a se desprinde mental de problemele nerezolvate. Atunci când acest proces este însoțit de stres susținut, preocupările pot continua să ocupe un loc important în experiența subiectivă chiar și în perioadele de odihnă.

Totuși, studiul nu demonstrează că stresul produce vise negative sau că visele negative amplifică stresul. Pentru a stabili direcția acestor relații ar fi necesare cercetări longitudinale, care să urmărească aceleași persoane de-a lungul timpului, ori studii experimentale concepute pentru a testa ipoteze specifice.

O asociere statistică nu este echivalentă cu o relație de cauzalitate. Această precizare este esențială atât pentru interpretarea rezultatelor, cât și pentru utilizarea lor în practica psihologică.

Cercetarea are și alte limite. Participanții au fost recrutați prin intermediul mediului online, al rețelelor sociale și al listelor universitare. Eșantionul a fost format în principal din persoane tinere și femei, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor la întreaga populație. În plus, datele au fost obținute prin autoevaluare, iar amintirea viselor poate fi influențată de starea emoțională din momentul completării chestionarelor.

Pentru practica psihologică, rezultatele pot constitui un argument suplimentar pentru explorarea somnului și a experiențelor onirice atunci când acestea sunt relevante pentru dificultățile prezentate de client.

De exemplu, în evaluarea unei persoane care descrie îngrijorare persistentă, tensiune și oboseală, psihologul poate explora dacă există și dificultăți de somn, vise recurente neplăcute sau o dispoziție afectată după trezire. Aceste informații pot completa evaluarea, fără să înlocuiască examinarea simptomelor, a contextului de viață și a funcționării cotidiene.

În același timp, nu este recomandată interpretarea rigidă a simbolurilor din vise și nici formularea unor concluzii diagnostice pe baza conținutului lor izolat. Relevanța clinică depinde de experiența persoanei, de suferința asociată și de contextul mai larg.

Pentru publicul larg, o abordare practică ar putea presupune observarea relației dintre grijile cotidiene, calitatea somnului și dispoziția de dimineață. Un jurnal simplu, în care sunt notate preocupările importante din timpul zilei, calitatea somnului și impactul emoțional al viselor reținute, poate ajuta la identificarea unor tipare personale. Un astfel de exercițiu nu este un instrument de diagnostic și nu garantează îmbunătățirea somnului, dar poate facilita observarea propriilor experiențe.

Dacă visele neplăcute sunt frecvente, provoacă suferință semnificativă sau afectează funcționarea din timpul zilei, este utilă evaluarea dificultăților de somn și a eventualelor probleme emoționale asociate.

Concluzie

Visele reprezintă o dimensiune a experienței umane care poate oferi indicii despre felul în care trăim și resimțim anumite perioade ale vieții, dar nu trebuie privite ca un instrument infailibil de evaluare psihologică.

Studiul publicat în BMC Psychology evidențiază relațiile dintre stres, îngrijorarea persistentă, simptomele depresive și anumite caracteristici ale experiențelor onirice. Rezultatele susțin interesul pentru o perspectivă integrativă asupra sănătății psihologice, în care experiențele din timpul zilei, somnul și starea emoțională sunt analizate împreună.

Ideea esențială este simplă: atunci când grijile devin persistente, merită să observăm nu doar cât de mult ne ocupă timpul în stare de veghe, ci și dacă ne afectează odihna și funcționarea de a doua zi. Nu pentru a descifra fiecare vis, ci pentru a înțelege mai bine propriile nevoi și pentru a identifica, atunci când este necesar, forme adecvate de sprijin.

Referințe

• Lenzo, V., Fioretti, C., Musetti, A., De Luca Picione, R., Franceschini, C., Strano, P., Quattropani, M. C., & Sardella, A. (2026). Dream experiences and psychological distress: A network analysis of pathological worry, depression, anxiety, and stress. BMC Psychology. https://doi.org/
• Meyer, T. J., Miller, M. L., Metzger, R. L., & Borkovec, T. D. (1990). Development and validation of the Penn State Worry Questionnaire. Behaviour Research and Therapy, 28(6), 487–495. https://doi.org/
• Lovibond, S. H., & Lovibond, P. F. (1995). Manual for the Depression Anxiety Stress Scales (2nd ed.). Psychology Foundation.
• PsyPost. (2026, 11 octombrie). People who worry more tend to have more negative dreams, study finds. https://www.psypost.org/