Reîncarcă-ți rezervorul de inspirație cu articole scurte: Între miturile despre mariaj și realitatea cercetărilor, cine câștigă de fapt din căsătorie?
Sinteză
Ideea că mariajul ar fi o „afacere proastă” pentru femei a câștigat popularitate în ultimii ani, alimentată de cărți de succes și titluri senzaționale. În 2019, economistul Paul Dolan susținea în volumul Happy Ever After că femeile căsătorite sunt mai nefericite decât cele singure. Ulterior, s-a dovedit că Dolan interpretase greșit datele: confundase femeile separate de soți cu cele al căror partener pur și simplu nu era prezent în cameră la momentul sondajului.
Dar dincolo de această eroare, întrebarea rămâne legitimă: cum influențează căsătoria fericirea femeilor? Cercetările recente oferă un tablou nuanțat. Datele General Social Survey arată că 41% dintre femeile căsătorite se declară foarte fericite, comparativ cu doar 23% dintre cele singure. Totodată, un sondaj Gallup derulat între 2009 și 2023, pe peste 2,5 milioane de adulți americani, a constatat că persoanele căsătorite raportează în mod constant niveluri mai ridicate de bunăstare, indiferent de gen. Realitatea este însă mai complexă decât orice statistică globală, iar calitatea relației contează infinit mai mult decât simpla prezență a unui certificat de căsătorie.
Miturile despre căsătorie și fericirea feminină: de unde vin și de ce persistă
Narațiunea conform căreia femeile singure sunt mai fericite decât cele căsătorite a prins rădăcini puternice în cultura populară. Titluri precum „Femeile sunt mai fericite fără soț sau copii” sau „De ce femeile singure sunt cele mai fericite persoane de pe Pământ” circulă frecvent în presă și pe rețelele sociale. Aceste mesaje se sprijină parțial pe cercetări mai vechi care arătau că parentalitatea, în special, este asociată cu niveluri mai scăzute de fericire, în mod deosebit în Statele Unite.
Cu toate acestea, cercetările mai recente contrazic parțial această perspectivă. Un studiu realizat de Institute for Family Studies și Gallup (2024) a analizat date de la peste 2,5 milioane de adulți americani și a constatat că statutul marital este un predictor mai puternic al bunăstării decât educația, rasa, vârsta sau genul. Atât femeile, cât și bărbații căsătoriți prezintă un avantaj de aproximativ 20 de puncte procentuale în ceea ce privește evaluarea pozitivă a vieții, comparativ cu persoanele necăsătorite de același gen.
Problema fundamentală a multor studii citate în media este confuzia dintre corelație și cauzalitate. Persoanele mai fericite, mai stabile emoțional și cu venituri mai mari tind să se căsătorească mai frecvent. Prin urmare, nu putem ști cu certitudine dacă mariajul produce fericire sau dacă persoanele deja fericite sunt cele care aleg să se căsătorească. Economistul Sam Peltzman de la Universitatea din Chicago subliniază acest aspect: cauzalitatea funcționează probabil în ambele direcții. Persoanele fericite se căsătoresc, iar căsătoria le face pe unele persoane mai fericite.
Un alt mit persistent este acela că mariajul ar izola femeile social. Cercetări din anii 1990-2000 sugerau că persoanele căsătorite au mai puțin contact cu prietenii și familia extinsă. Însă datele recente (Wang & Wilcox, 2025) arată o altă realitate: doar 11% dintre femeile căsătorite cu copii se simt singure frecvent, comparativ cu 23% dintre mamele necăsătorite și 20% dintre femeile singure fără copii.
Calitatea relației: factorul decisiv pe care statisticile globale îl ascund
Dacă datele agregate arată un avantaj al căsătoriei, realitatea individuală este infinit mai nuanțată. Un studiu longitudinal publicat în Journal of Happiness Studies a identificat ceea ce cercetătorii numesc „efectul lunii de miere”: o creștere a fericirii în perioada premergătoare căsătoriei și imediat după, urmată de o revenire treptată la nivelul de bază. Acest fenomen reflectă mecanismul mai larg al „adaptării hedonice” – tendința umană de a ne obișnui atât cu evenimentele pozitive, cât și cu cele negative.
Excepția notabilă o constituie cuplurile în care partenerul de viață este perceput și ca cel mai bun prieten. Aceste căsătorii arată un efect pozitiv de durată asupra fericirii, mult superior celor în care prietenia nu stă la baza relației. Cu alte cuvinte, nu căsătoria în sine este cea care aduce fericire, ci calitatea conexiunii emoționale dintre parteneri.
Statisticile privind divorțul susțin această nuanță. În SUA, aproximativ 40-50% dintre căsătorii se încheie prin divorț, iar femeile inițiază divorțul mai frecvent decât bărbații. Dacă adăugăm și cuplurile care rămân formal căsătorite dar sunt distanțate emoțional, proporția mariajelor cu adevărat fericite scade semnificativ. Căsătoria devine, așadar, un pariu cu probabilități moderate – iar miza este starea de bine pe termen lung.
În contextul românesc, cercetările confirmă pattern-uri similare. Studiile realizate cu inventarul ENRICH au arătat că, și în România, bărbații raportează un grad ușor mai mare de satisfacție maritală decât femeile. Sociologul Petru Iluț, în lucrarea Dragoste, familie și fericire (2015), subliniază că satisfacția în cuplu depinde de factori precum comunicarea eficientă, distribuirea echitabilă a responsabilităților casnice și alinierea așteptărilor. Cercetătorii de la Universitatea din Illinois au demonstrat că împărțirea egală a treburilor domestice joacă un rol mai important pentru satisfacția maritală a femeilor decât a bărbaților – un aspect cu relevanță directă în societatea românească, unde distribuția inegală a muncii casnice rămâne o provocare frecventă.
Singurătatea ca opțiune validă și presiunea socială a căsătoriei
Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetărilor recente este aceea că viața de persoană singură poate fi la fel de împlânită ca cea de cuplu. Un studiu britanic a arătat că 61% dintre femeile singure și 49% dintre bărbații singuri se declară mulțumiți de statutul lor relațional. Femeile, în particular, par mai satisfăcute cu viața de una singură decât bărbații – un aspect care sugerează că presiunea socială de a se căsători afectează femeile în mod paradoxal: societatea le împinge spre mariaj, dar ele funcționează bine și fără acesta.
Stigmatizarea singurătății rămâne o problemă reală, deși o treime dintre adulții americani sunt necăsătoriți, iar în România tendințele demografice arată o creștere a numărului de persoane care amână sau evită căsătoria. Presiunea din partea familiei și a cercului social poate determina decizii matrimoniale luate din motive greșite – teamă de singurătate, presiune biologică sau norme culturale – ceea ce crește riscul unor căsnicii nefericite și, ulterior, al divorțului.
Pentru psihologii practicieni, aceste date sunt relevante atât în consilierea individuală, cât și în terapia de cuplu. A normaliza opțiunea de a fi singur, a ajuta clienții să distingă între dorința autentică de parteneriat și presiunea socială internalizată, și a lucra pe calitatea relației mai degrabă decât pe menținerea ei cu orice preț sunt direcții terapeutice susținute de cercetare.
Concluzia pe care o susțin datele actuale este nuanțată: căsătoria nu este nici o garanție a fericirii, nici un obstacol în calea ei. Ceea ce contează cu adevărat este calitatea conexiunii, capacitatea de a construi o relație bazată pe prietenie, respect mutual și comunicare autentică. Iar pentru cei care aleg să rămână singuri, cercetările arată clar că aceasta poate fi o opțiune la fel de validă și de satisfăcătoare – cu condiția ca alegerea să fie cu adevărat liberă, nu impusă de circumstanțe sau de teama de a iubi.
Referințe
- Fileva, I. (2021). Is Getting Married a Bad Deal for Women? Psychology Today.
- Grover, S., & Helliwell, J. F. (2019). How’s Life at Home? New Evidence on Marriage and the Set Point for Happiness. Journal of Happiness Studies.
- Peltzman, S. (2023). The Socio-Political Demography of Happiness. George J. Stigler Center for the Study of the Economy & the State, Working Paper No. 331.
- Wang, W. & Wilcox, B. (2025). In Pursuit: Marriage, Motherhood, and Women’s Well-Being. Institute for Family Studies / American Enterprise Institute.
- Iluț, P. (2015). Dragoste, familie și fericire. Spre o sociologie a seninetații. Polirom.