Mentalitatea față de muncă la români
Pentru cineva care studiază cultura românească, totala deschidere a tuturor românilor către corupție este mai surprinzătoare decât orice venalitate surprinsă (Iacob și Lungu, 1999).
Salariul și priceperea într-o meserie sunt categoric mai puțin importante decât bacșișul și șpaga și, fie că este adevărat sau nu, este semnificativ faptul că oamenii cred, unanim, că în România oricine poate fi cumpărat. […] Bacșișul se dă de la sine, practic în orice tranzacție de zi cu zi; nimeni nu-l respinge (Constantinescu, 2005).
În afară de avocați, există mulți indivizi disponibili să ofere asistență în administrarea afacerilor particulare. Aceștia sunt deopotrivă bărbați și femei și se numesc ”afaceriști”. Aceștia acționează ca intermediari în dispute, oferă bacșiș reprezentanților guvernamentali și participă la tranzacții. […] Unii s-au specializat în obținerea de posturi de muncă, pentru care, ca onorariu, primesc salariul pe trei luni de la postulanți (Constantinescu, 2005).
[…] românul se mândrește cu a sa perspicacitate mai mult decât cu ceea ce alte națiuni europene definesc drept virtute (Iacob și Lungu, 1999).
[…] sentimentul de vinovăție este extrem de difuz și greu de identificat în România (Iacob și Lungu, 1999).
[…] plăcerea cea mai mare a românilor este atunci când mănâncă mult și bine (Iacob și Lungu, 1999).
[…] românii sunt oameni simpatici; lor le place veselia și cei mai mulți dintre ei devin cu ușurință veseli (Iacob și Lungu, 1999).
[…] viața în România dă șansă de iertare oricărei slăbiciuni umane. Ei au împrumutat păcatele tuturor culturilor din jur și le-au făcut pe ale lor, iată de ce este atât de ușor de trăit în România. Aici te simți cu adevărat liber (Iacob și Lungu, 1999).
