Schubiger, psihoterapeut și scriitor elvețian, a arătat cum poveștile pentru copii modelează dezvoltarea emoțională, combinând practica clinică cu literatura, premiat internațional.

Pe 15 septembrie 2026 se împlinesc 12 ani de la moartea lui Jürg Schubiger, psihoterapeut elvețian și scriitor aflat la intersecția a două domenii aparent îndepărtate: clinica psihoterapeutică și literatura pentru copii. Născut în 1936 la Zurich, Schubiger a rămas cunoscut pentru capacitatea de a traduce sensibilitatea psihoterapeutică în texte destinate copiilor, distincția sa supremă fiind Premiul Hans Christian Andersen — adesea numit „Nobelul” literaturii pentru copii — acordat în 2008.

Relevantă pentru psihologie

Traiectoria lui Schubiger este un exemplu remarcabil de transfer de competențe între psihoterapie și creație culturală. Format ca psiholog și psihoterapeut, el a lucrat ani de zile cu adulți și copii, experiență care i-a modelat viziunea asupra lumii interioare copilărești.

Câteva direcții de reflecție pentru practicieni și cercetători:

• Narativul ca instrument terapeutic și evolutiv Opera lui Schubiger ilustrează o teză centrală a psihologiei dezvoltării: copiii își construiesc înțelegerea emoțională a lumii prin povești. Textele sale nu moralizează, ci oferă spațiu de explorare pentru teamă, pierdere, singurătate și bucurie — exact mecanismul prin care bibliașturile și poveștile funcționează ca așa-numitul „spațiu tranzitoriu” (în sens winnicottian), unde copilul poate procesa experiențe dificile la distanță sigură.
• Limbajul accesibil fără simplificare reducționistă Schubiger a demonstrat că poți vorbi copiilor despre anxietate, moarte sau ambivalență afectivă fără a-i infantiliza. Aceasta rămâne o lecție valoroasă și pentru comunicarea clinică cu cei mici: respectul pentru capacitatea copilului de a înțelege complexitatea este el însuși un factor terapeutic.
• Două profesii, o singură luciditate asupra psihicului Pentru psihoterapeuții care se întreabă dacă practica clinică „consumă” sau „hrănește” creativitatea, Schubiger oferă un răspuns: cele două activități s-au întărit reciproc. Poveștile sale poartă amprenta ascultării clinice — atenția la detaliul mic, la replica neașteptată, la logica internă a copilului.

O culegere pentru azi

La 12 ani de la plecarea sa, Jürg Schubiger ne amintește că granița dintre psihoterapie și artă este mai degrabă o punte. Pentru psihologii care lucrează cu copii, opera sa rămâne o invitație: să privim povestea nu ca pe o simplă distracție, ci ca pe un mediu de dezvoltare emoțională — un loc unde copilul exersează ceea ce Winnicott numea „capacitatea de a fi singur în prezența altuia”, iar Schubiger a transformat-o în literatură.

Referințe

• Wikipedia. „Jürg Schubiger.”
• International Board on Books for Young People (IBBY). „Hans Christian Andersen Award.” https://www.ibby.org/