Site de psihologie

Jocul de Cărți Iowa (JCI)

Mecanismul subiacent principal al SMH presupune encodarea afectivă a consecințelor alternativelor decizionale. Bechara și colaboratorii (1994) au dezvoltat sarcina decizională, Jocul de Cărți Iowa (JCI), pentru a surprinde deficitele decizionale ale pacienților cu leziuni vmPFC și a investiga posibilele cauze. Studiile empirice folosind JCI oferă suport experimental pentru implicarea marcherilor somatici în procesele decizionale (Bechara și Damasio, 2005). În această probă, participantul este așezat la o masă, în fața a patru pachete de cărți de joc, identice ca mărime și aparență, special create pentru probă. Variantele mai recente ale probei presupun aplicarea în formă computerizată a aceleiași sarcini decizionale. Chiar și așa, indiferent de modalitatea de prezentare a sarcinii, instrucțiunile sunt aceleași. Subiectului i se spune că jocul presupune o lungă serie de selecții de cărți, câte una pe rând, din oricare din cele patru pachete, până când i se va spune să se oprească. După întoarcerea fiecărei cărți, participantului i se spune ce sumă a câștigat – suma este diferită în funcție de pachetul din care a fost extrasă cartea. După întoarcerea unor cărți, subiectul câștigă o sumă de bani, dar și primește o penalizare pentru care trebuie să înapoieze o anumită sumă – stabilită tot în funcție de pachetul din care este cartea. Pentru început, participantul primește un împrumut de 2000$, facsimile ale bancnotelor americane sau credit de joc și trebuie să selecteze cărțile astfel încât să își maximizeze profitul și să evite pe cât posibil pierderile. Întoarcerea unei cărți din pachetele A sau B aduce un câștig de 100$ pe carte, iar cărțile din pachetele C și D au asociat câte un câștig de 50$. În schimb, penalitățile sunt mai mari în pachetele A și B decât în C și D. După întoarcerea a 10 cărți din pachetul A, câștigul este de 1000$, dar există 5 cărți care au asociate pierderi totale de 1250$.  Situația este similară în pachetul B, însă există o singură carte cu o pierdere mare de 1250$. Astfel, pachetele A și B sunt dezavantajoase, întrucât pierderile asociate sunt mai mari decât câștigul. După întoarcerea a 10 cărți din pachetele C sau D, câștigul este de 500$, iar pierderile asociate sunt de 250$, o pierdere mare în pachetul D și 5 cărți cu pierderi mici în pachetul C. Pachetele C și D sunt avantajoase, câștigul final fiind mai mare decât pierderile. Pe scurt, pachetele A și B sunt echivalente în ceea ce privește câștigul și pierderile, diferența fiind că, în pachetul A, pierderile sunt mai mici și mai frecvente, iar pachetul B aduce o singură pierdere mare. Situația este asemănătoare în pachetele C și D, pachetul C având mai multe pierderi mici, iar pachetul D având o singură pierdere.

Autorii au aplicat proba la EVR și alți 6 pacienți cu leziuni frontale similare și la 44 subiecți de control, integri din punct de vedere neurologic (Bechara și colab., 1999). Rezultatele au arătat că ambele loturi au încercat la început cărți din toate pachetele, însă, mai târziu în cursul probei, cei din lotul de control au ales preponderent cărți din pachetele avantajoase, iar subiecții cu leziuni frontale au ales semnificativ mai multe cărți din pachetele dezavantajoase. La repetarea testării după 24h, o lună și, respectiv, șase luni, performanța voluntarilor sănătoși, măsurată prin câștigul final, s-a îmbunătățit, pe când performanța subiecților cu leziuni a rămas neschimbată. Autorii sugerează că această probă de decizie simulează deciziile din viața cotidiană și ar pune în evidență un comportament decizional alterat al subiecților cu leziuni frontale, similar cu manifestările lor decizionale în situații reale. Autorii explică rezultatele găsite prin faptul că persoanele cu leziuni frontale sunt indiferente la consecințe viitoare, pozitive sau negative, comportamentul fiindu-le ghidat de consecințele imediate.

Sursa: Diferențe individuale în emoție și decizie: implicații pentru psihologia economică/ Renata Melinda Heilman. – Cluj-Napoca: Editura ASCR, 2014