Inițierea unor elemente de psihoterapie de susținere

Se poate vorbi mai degrabă, de un ”ajutor psihologic” (Huber) pe care medicul îl acordă bolnavului pe tot parcursul dialogului său cu bolnavul și care este concretizat prin atitudinea sa plină de înțelegere și de încurajare a bolnavului, inclusiv prin următoarele elemente:

  • formula ”urechi mari și limbă scurtă” (conform principiilor psihanalizei).
  • întrebări deschise sau sugestive de tipul ”ce vă face să aveți o viață grea?”, ”ce vă deranjează?” – pentru situații conflictuale, ”ce vă lipsește?” – pentru carențe afective, pierderi.
  • explicații referitoare la cauzele bolii, obiectivele tratamentului, evoluția bolii, mecanismul de acțiune al medicamentelor și posibilitatea apariției unor efecte secundare, modalitățile de înlăturare sau prevenire a unor factori cauzali sau triggeri și, mai ales, natura modului de viață pe care trebuie să-l adopte bolnavul.

Cea mai importantă contribuție de ordin psihoterapeutic a medicului somatician în cadrul relației sale cu pacientul este instituirea și promovarea așa-numitului ”parteneriat pentru sănătate” bazat pe drepturile pacientului: dreptul la informarea totală asupra bolii sale și dreptul asupra propriilor sale decizii (de aderare totală sau parțială ori de refuz la tratamentul prescris de către medic) (Edith Rameckers).

Dincolo de aceste două elemente componente ale psihoterapiei simple de susținere, medicul somatician trebuie să aibă în vedere și apelul la psiholog în cadrul echipei de îngrijire a bolnavilor psihosomatici iar în ceea ce privește relația sa cu psihiatrul ea poate să înceapă, fie înainte de consultul psihologic – în cazul unei simptomatologii psihiatrice patente – , fie după ce însuși psihologul a decelat tulburări psihice care țin de resortul asistenței psihiatrice (de ex. depresia atipică).

Accesați: Conceptul de abordare psihosomatică