Sari la conținut

Indicații și oportunități pentru participarea psihologului în cadrul echipei medicale de îngrijire a bolnavilor cu patologie somatică și psihosomatică

În afara participării, deja consacrate – alături de medicii psihiatri – în tratamentul bolilor psihice, psihologii pot dobândi o importantă poziție în cadrul echipei terapeutice din domeniul asistenței medicale a bolnavilor somatici (în special chirurgicali sau cu o patologie fortuită: boli infecțioase, arsuri, etc.) și, mai ales psihosomatici (cu boli de maximă frecvență și implicații în mortalitate: boala coronariană și/sau hipertensivă, diabetul zaharat, obezitatea, etc.).

Într-o succintă tentativă de circumscriere a indicațiilor și mai ales, a oportunităților (adesea sugerate de către medicul curant) pentru solicitarea ajutorului psihologului, alături de medic și ceilalți membrii ai echipei terapeutice, considerăm următoarele:

1. Tulburările psihosomatice încă reversibile dar frecvent prezente la pacienții aflați sub efectele unui stres cronic.

2. Bolile psihosomatice, mai ales în afara puseelor, în care se încearcă modificarea unor comportamente nocive pentru sănătate (tipurile comportamentale A sau C, fumatul, sedentarismul, consumul de alcool în exces, supraalimentația, etc.).

3. Bolnavii cronici cu disconfort important psihic și somatic și/sau cu perspectiva agravării inexorabile, cu sau fără depresie secundară.

4. Bolnavii somatici cu probleme ”stabile” sau conjuncturale, sesizabile chiar de către medicul curant.

5. Bolnavii chirurgicali cu probleme psihologice deosebite, implicate în anxietatea și/sau depresia anterioare actului operator sau în etapa postoperatorie de refacere și recuperare.

6. Bolnavii somatici având asociate tulburări psihice nesistematizate sau încadrabile nosografic în sindroame psihiatrice (acestea din urmă în colaborare cu psihiatrii care pot prelua cazul pentru un tratament axat prioritar pe psihotrope).

7. Instituirea – în cadrul programului de reabilitare – a unor forme de psihoterapie cu rol relaxant și de a crește rezistența bolnavului somatic față de stresul psihic (trening autogen Schultz, antrenamentul psihosomatic Luban-Plozza) sau de modificare a unor comportamente cu rol de factori de risc.

8. Extinderea psihoterapiei asupra familiei bolnavului.

9. Atragerea în terapia de grup a unor bolnavi cu aceleași boli, inclusiv aceleași probleme legate de bolile respective, cu încurajarea împărtășirii experienței lor emoționale colegilor de suferință.

10. Formarea unor centre pilot de asistență psihologică în echipă (mai mulți psihologi fiecare aplicând o anume metodă psihoterapeutică) (Mihaela Minulescu), a bolnavilor psihosomatici, cu diminuarea corespunzătoare a nevoii de medicamente a acestora.

Accesați: Conceptul de abordare psihosomatică