Sari la conținut

Fragment – Iubirea este opusul fricii sau În iubire nu există frică.

Am fost educaţi să ne temem de judecata celorlalţi, învăţaţi să ne temem de ce zice lumea, să ne temem unii de alţii, să ne străduim să fim cum stabilise lumea să fim, încă dinainte să aflăm noi înşine cum vrem să fim. Şi să ne zbatem în frica de a fi tot timpul, având un singur obiectiv precis: să fim conformi cu lumea şi în rândul lumii…

Apoi, teama de a fi judecaţi ne-a întărit mecanismele de apărare şi noi să judecăm la rândul nostru, pentru a ne proteja identitatea construită de eul nostru mental, de judecata celor din jur. Un lanţ de frici interminabile a declanşat în fiecare dintre noi reacţia de apărare, aşa încât, în  toată existenţa noastră, iată-ne predispuşi mai mult să reacţionăm decât să fim. Şi azi întâlnesc adulţi cu vârste venerabile, care nu acceptă o opinie diferită de a lor, reacţionând imediat în apărare, ca şi cum ar fi atacaţi ei înşişi. În fapt, oamenii şi-au construit în minte adevărate sisteme de credinţe şi convingeri care reprezintă pentru ei structuri mentale de siguranţă, care le asigură iluzia permanenţei, dată de stabilitatea şi consecvenţa în gândire…

Ceea ce vreau să vă spun este că natura umană însăşi a fost pervertită de frici de tot felul, iar aici, în această carte, voi vorbi tot timpul despre iubirea care este tocmai opusul fricii. Pentru că, unde există iubire, nu poate exista şi frică.

Falsificarea, pervertirea naturii noastre de a fi începe, aşadar, pe nebăgare de seamă, părinţii noştri nu ştiu că faca asta cu noi, aşa cum nici părinţii lor nu ştiuseră că fac asta cu ei…şi totul se repetă la nesfârşit. Iar eu vă repet aceste gânduri în această formă, ca să vă amintesc că nu e nimeni vinovat pentru nefericirea noastră şi că avem o singură soluţie: aceea de a accepta adevărul, că suntem pe cont propriu şi că avem puterea fiecare să decidem cine vrem să fim. Să producem schimbarea conştient în noi înşine, fiecare, lăsându-ne să fim în iubirea de sine, pentru a-i putea iubi pe semenii noştri, aşa cum ne iubim pe noi.

Gigi Ghinea; Iubirea care vindecă / Gigi Ghinea – Bucureşti, Ed. Everest, 2012