Sari la conținut

Eustres

Eustres – reprezintă tot o stare de stres, validată printr-o reacţie însoţitoare moderată catecolaminică şi cortizolică, alături şi de multe alte reacţii fiziologice.Diferenţa faţă de distres este însă fundamentală atât din punct de vedere al agenţilor stresori (stimuli cu semnificaţie benefică pentru individ, excitanţi plăcuţi ai ambianţei sau trăiri psihice pozitive ori „palpitante”, de la emoţii până la sentimente etc.) cât şi al consecinţelor sale pentru organism care sunt, în general, favorabile (von Eiff). Totuşi, în cazul unei reacţii catecolaminice generate de eustres pot apărea tulburări grave la un cardiac sau, în cazul unui acces de râs, se pot declanşa crize de astm la o mare parte dintre cei suferinzi de această afecţiune. Eustresul poate fi indus în mod frecvent de comorile artei sau de splendorile naturii, generatoare de contemplarea unei grădini înflorite, a unei expoziţii de pictură, ori audiţia unei simfonii „senine” de Haydn sau Mozart, de către unii subiecţi extrem de receptivi, i-ar putea face pe aceştia să „vibreze” la aceste mesaje artistice, să „intre” într-o stare de eustres, generat de stări psihice cu tonalitate afectivă pozitivă puternic exprimată (extaz) şi, mai ales, cu durată prelungită (de ordinul orelor, mai rar al zilelor). Derevenco (1992) încadrează în noţiunea de eustres (nu numai psihic) acele situaţii capabile să genereze o activare psihoendocrină moderată, exemplificând cu un efort fizic de intensitate medie ori o activitate profesională ergonomie organizată. Dansul este, de asemenea, un exemplu ideal de eustres.

Accesați: Dicționar de psihologie