Ereditate – transmitere a caracterelor fizice şi psihice ale părinţilor la descendenţi. De la apariţia lucrărilor lui C. V. Naudin şi J. Mendel ştim că trăsăturile ereditare sunt transmise prin intermediul cromozomilor din nucleul celulelor. Studiul eredităţii umane este posibil prin confruntarea gemenilor şi stabilirea de arbori genealogici. H. H. Newman, de exemplu, studiind douăzeci de cupluri de gemeni univitelini (adică ieşiţi dintr-un singur ovul fecundat), crescuţi separat din prima copilărie, în medii sociale diferite, a constatat identitatea nivelurilor lor intelectuale şi a aptitudinilor motorii. În familia Iui J. S. Bach, examinată pe parcursul a cinci generaţii, se relevă prezenţa a cincisprezece compozitori de talent. Aceste observaţii pledează în favoarea transmiterii ereditare a aptitudinilor (inteligenţă, talent muzical etc). Pe de altă parte, fără a vrea să revenim la lamarckism, există indiscutabil experienţe care demonstrează posibilitatea unei transmiteri ereditare a comportamentelor dobândite. Dacă supunem trei generaţii de şobolani la aceleaşi probe de labirint, cea de a treia generaţie are nevoie de un timp de zece ori mai mic pentru a reuşi la probele la care este supusă. În ceea ce priveşte afecţiunile mentale, riscul de a se îmbolnăvi este de 1-20% pentru subiecţii care au rude apropiate bolnave. Dar evoluţia fiinţei umane nu depinde decât parţial de patrimoniul ereditar. Mediul şi educaţia joacă şi ele un rol extrem de important în dezvoltarea sa.
Accesați: Dicționar de psihologie
