Educație

Educație – artă de a dezvolta calităţile morale, intelectuale, artistice şi fizice pe care copilul le posedă în stare potenţială. Educaţia nu vizează modificarea naturii celui de care se ocupă, ci să-l ajute să se dezvolte armonios în mediul lui. Ea necesită cunoaşterea trebuinţelor sale, a legilor creşterii sale fizice şi mentale, depinzând de ideea pe care şi-o face despre om: în Sparta, oraş militar al Greciei antice, copiii erau supuşi unei discipline de fier. În pofida recomandărilor marilor pedagogi (Montaigne, Komensky), educaţia autoritară a persistat până la începutul secolului XX şi numai ca urmare a influenţei lucrărilor unor psihologi contemporani (Binet, Claparedc, Dewey, Wallon) s-a răspândit o formă de educaţie mai adaptată la realitate. Aceasta începe de la naşterea copilului, ba chiar înainte, prin educarea părinţilor. Acestei sarcini necesare i se consacră „şcolile părinţilor”, fondate (1928) şi animate de umanişti şi psihopedagogi (A. Isambert, A. Berge…), ale căror cercuri de studii şi conferinţe sunt frecventate cu asiduitate.

Accesați: Dicționar de psihologie