Născut în 1896, la Neuchâtel, în vestul Elveției, Piaget a fost fiul unui profesor de literatură medievală, de la universitatea locală. Interesul său puternic pentru biologie a dus la publicarea mai multor articole științifice înainte ca el să fi ieșit de pe băncile școlii, iar în 1917 a publicat un roman filosofic, Recherché.
După ce și-a luat doctoratul, Piaget a început să studieze dezvoltarea lingvistică a copiilor, iar în 1921 a devenit director al Institutului Jean-Jacques Rousseau din Geneva. Din 1925 până în 1929, a fost profesor de psihologie, sociologie și filosofie a științei la Universitatea din Neuchâtel, după care s-a întors la Universitatea din Geneva, pentru a fi profesor de gândire științifică pentru următorul deceniu. A ocupat, simultan, posturi în instituțiile elvețiene de învățământ. În 1952, a devenit profesor de psihologie genetică la Universitatea Sorbona, din Paris, și până la moartea sa, în anul 1980, a condus Centrul Internațional de Genetică Epistemologică de la Geneva.
Selecție din opere:
- La répresantation du monde chez l’enfant (Reprezentarea lumii la copil) (1928) (Editura Cartier, 2005);
- Le jugement moral chez lʹenfant (Judecata morală la copil) (1932) (Editura Cartier, 2005);
- La naissance de lʼintelligence (Originile inteligenței la copii) (1953);
- Biologie et connaissance (Biologie și cunoaștere) (1971);
- La prise de conscience (Înțelegerea conștiinței) (1977).