Dotație – ansamblu de însușiri funcţionale ereditare şi înnăscute care, în urma dezvoltării psihice și a educaţiei, condiţionează performanţe înalte în activităţi de diverse tipuri. Realizările precoce se pun pe seama unei înalte dotații naturale. Copiii supradotaţi sunt apreciaţi de unii psihologi ca prezentând şi o anumită fragilitate sau dizarmonie psihică şi de aceea necesită un regim atent de educaţie şi instruire. Se recomandă evitarea dezvoltării unilaterale şi consolidarea personalităţii prin multiple mijloace de antrenament. După QI sunt socotiţi supradotaţi cei care la bateriile de inteligenţă depăşesc punctajul de 120. Dotația are o mai mare importanţă pentru reuşita în activităţile artistice şi sportive, în rest putându-se obţine, pe baza exerciţiului şi educaţiei, performanţe dintre cele mai înalte, în condiţiile unei dotații de nivel normal. În sens negativ se disting şi copii subdotaţi care reclamă forme speciale de educaţie şi compensare.
Accesați:Dicționar de psihologie
