Disonanță cognitivă – concept propus de L. Festinger pentru a desemna indispoziţia psihică datorată faptului partajării între două sau mai multe idei contradictorii. Omul are nevoie de coerenţă logică şi de armonie afectivă. Se întâmplă, însă, ca această armonie să fie perturbată de evenimente neaşteptate. Unul dintre prietenii mei, de exemplu, mărturiseşte deodată în public opinii politice contrare acelora pe care le profesez eu. Pentru a reduce această „disonanţă”, va trebui să recurg la un alt element care mă va ajuta să depăşesc contradicţia şi să-mi regăsesc echilibrul interior. Aş putea, de pildă, să resping informaţia primită („nu cred că şi-ar putea trăda ideile”) sau să-i minimalizez importanţa („îşi va da repede seama de greşeala făcută”). Aş putea, de asemenea, să o rup cu prietenul meu, ceea ce înseamnă o transformare în anturajul meu, sau să-mi modific eu însumi poziţia, adoptând o altă opinie.
Accesați: Dicționar de psihologie
