Diagnostic – concluzie logică a o serie de investigaţii destinate înţelegerii comportamentului unei persoane, a funcţionării unui grup sau a situaţiei unei întreprinderi. Orice diagnostic se bazează pe trei mari principii: informaţia trebuie să fie abundentă şi variată; ea trebuie să fie raportată la subiect, să fie privită în istoricitatea sa şi în relaţie cu mediul acestuia; interpretarea cea mai probabilă va fi aceea care va explica maximum de fapte graţie unui minimum de ipoteze. Diagnosticul psihologic este un act de primă importanţă, întrucât el condiţionează tratamentul şi evoluţia ulterioară a subiectului. El cere din partea psihologului stăpânirea perfectă a tehnicilor, o mare experienţă, o vastă cultură şi multă intuiţie. Munca de echipă înlocuieşte din ce în ce mai mult actul individual. Datorită cooperării, erorile de diagnostic sunt eliminate şi nu mai vedem, de exemplu, copii care suferă de carenţă afectivă consideraţi a fi arieraţi şi nici tumori cerebrale rămase nediagnosticate. Grupul de diagnostic este o echipă de persoane cu orizonturi diferite, care acceptă să trăiască, timp de mai multe zile, experienţe comune, cu scopul de a înţelege fenomenele care se produc în mulţimi restrânse.
Accesați: Dicționar de psihologie
