Dezvoltare cognitivă – dezvoltare a aptitudinilor mentale, a structurilor şi proceselor intelectuale, care este cel mai adesea descrisă ca o secvenţă ordonată a stadiilor. În timp ce în psihologia dezvoltării se consideră în general că dezvoltarea cognitivă se desfăşoară de la naştere până la perioada de inserţie în viaţă (adolescenţă, vârstă adultă), o tendinţă recentă aplică această noţiune la transformările proceselor de elaborare a cunoştinţelor care afectează ansamblul vieţii umane (life-span developmental psychology), reluând astfel o concepţie la modă la începutul acestui secol. Pentru unii autori, inspiraţi de A. Gesell, dezvoltarea cognitivă este un rezultat al maturizării sistemului nervos şi reprezintă o pură desfăşurare de aptitudini mentale înnăscute, deci ea nu ar scoate în evidenţă mecanisme de învăţare. Pentru alţii, aceasta s-ar prezenta ca o secvenţă ireversibilă de stadii uneori fixe şi predeterminate, uneori sensibile la influenţa mediului, dar întotdeauna orientate spre o stare finală, fiecare stadiu marcând un salt calitativ în raport cu precedentul. Iar în alte curente, dezvoltarea cognitivă este descrisă ca un proces de schimbare progresivă care conduce la niveluri din ce în ce mai ridicate de diferenţiere şi integrare presupunând o stare finală de maturitate atinsă prin interacţiunea cu mediul. Din acest punct de vedere structuro-funcţional, schimbarea temporală simplă nu poate fi identificată cu progresul cognitiv. În psihologia americană, această expresie trimite adesea la teoria stadiilor elaborată de J. Piaget.
Accesați: Dicționar de psihologie
