Criză – manifestare bruscă a unei ruperi de echilibru. Existenţa umană este jalonată de crize, prima criză fiind naşterea (intrarea în viaţă este însoţită de ţipete). Fiinţa trece apoi printr-o serie de etape critice, dintre care principalele sunt înţărcarea, intrarea în şcoală, adolescenţa şi menopauza. Maurice Debesse a studiat, sub numele de „criză de originalitate juvenilă”, comportamentul revoluţionar al adolescentului, care caută cu stângăcie să-şi afirme personalitatea. Emoţiile violente, frustrările îndelungate şi dureroase provoacă crize nervoase de agitaţie sau de furie.
Accesați: Dicționar de psihologie
