Conştienţă/conştiinţă

Conştienţă/conştiinţă – în sens descriptiv: calitatea momentană ce caracterizează percepţiile externe şi interne în cadrul ansamblului fenomenelor psihice. Conform teoriei metapsihologice a lui Freud, conştiinţa este funcţia unui sistem, sistem percepţie-conştiinţă (Pc-Cs). Din punct de vedere topic, sistemul percepţie-conştiinţă este situat la periferia aparatului psihic, primind informaţii atât din lumea exterioară, cât şi din lumea interioară, adică senzaţii care se înscriu în seria neplăcere-plăcere şi reviviscentele mnezice. Adesea, Freud leagă funcţia percepţie-conştiinţă de sistemul preconştient, desemnat atunci ca sistem preconştient-conştient (Pcs-Cs). Din punct de vedere funcţional, sistemul percepţie-conştiinţă se opune sistemelor de urme mnezice care constituie inconştientul şi preconştientul: la nivelul său, nicio excitaţie nu lasă urme durabile. Din punct de vedere economic, el se caracterizează prin faptul că dispune de o energie care se mişcă liber, aptă de a suprainvesti un anumit element (mecanismul atenţiei). Conştiinţa joacă un rol important în dinamica conflictului (evitare conştientă a dezagreabilului, reglare mai discriminatorie a principiului plăcerii) şi în cadrul curei (funcţia şi limita conştientizării), dar ea nu poate fi definită ca unul din polii conflictului defensiv.

Accesați: Dicționar de psihologie