Sari la conținut

Condiționare operantă

Condiționare operantă – tehnică de învăţare pusă la punct de B.F. Skinner(1938). Opusă condiţionării pavloviene clasice, metoda condiţionării operante caută să se apropie de realitate, lăsându-i animalului activ libertatea de a acţiona în mediul său. Nu mai este vorba de un răspuns provocat, ci doar de acte spontane, urmate de o întărire. De exemplu, apăsând pe o pedală, o pisică va căpăta lapte, sau, apăsând pe un buton din 19 în 19 secunde, o maimuţă va evita un şoc electric. Datorită acestei tehnici, a fost posibil ca porumbeii să înveţe să-i caute pe naufragiaţi şi epavele şi să semnaleze prezenţa lor apăsând pe butoane ori de câte ori zăresc pe ocean obiecte de culoare roşie, portocalie sau galbenă (culorile convenţionale ale semnalelor de situaţie critică şi ale vestelor de salvare). Dacă detecţia este confirmată, aceşti noi străjeri ai mărilor sunt recompensaţi prin hrană.

Accesați: Dicționar de psihologie