Autoritate – impunere de către un subiect a unei influenţe asupra altuia cu scopul ca acesta din urmă să se conformeze şi să asculte; puterea care este recunoscută, acceptată şi ascultată. Puterea se poate realiza, prin constrângere, dar fără autoritate. Realizarea autorității presupune deci şi realizarea unui consens din partea aceluia asupra căruia se exercită. În copilărie şi adolescenţă autoritatea este tot atât de importantă ca şi afecţiunea. Fără autoritate apare lipsa de disciplină şi cu aceasta momente pe care tânărul nu le poate domina. În condiţiile vieţii sociale lipsa de autoritate poate determina stări de nelinişte şi apariţia sentimentului lipsei de securitate. Îmbinarea autorității instituţionale cu cea informală la şefi constituie o condiţie a disciplinei conştiente a subordonaţilor, una din cauzele psihosociale ce determină desfăşurarea creatoare a muncii, obţinerea unor performanţe deosebite în activitatea grupurilor sociale.
Accesați: Dicționar de psihologie
