Aparat psihic grupal – Concept psihanalitic care are drept obiect formaţiunile şi procesele realităţii psihice ale grupului uman. Un asemenea concept explică: a. munca de legare, transformare şi diferenţiere a părţilor aparatului psihic individual mobilizate în construirea realităţii psihice a grupului. Din acest punct de vedere, formaţiunile grupalităţii intrapsihice (grupurile interne) sunt organizatorii inconştienţi ai realităţii psihice grupale. Principalele procese care susţin instrumentarea psihismului într-un grup sunt: identificările, mecanismele de proiecţie şi difracţie, fenomenele de rezonanţă fantasmatică şi căutarea de obiecte complementare; b. activitatea psihică de creaţie, de menţinere şi de transformare a proceselor, funcţiilor şi formaţiunilor psihice comune membrilor grupului: funcţii de refulare şi de renunţare, idealuri, repere identificatorii, reprezentări împărtăşite şi autoreprezentări ale grupului, mecanisme de apărare comune, pacte, contracte şi alianţe inconştiente, funcţii de reprezentare şi de delegare; c. relaţiile de co-sprijinire şi de structurare reciprocă a aparatului psihic individual şi a aparatului psihic grupal. Aparatul psihic grupal este caracterizat prin două tendinţe antagoniste: fuziunea imaginară a aparatelor psihice individuale în aparatul psihic grupal (izomorfie); diferenţierea (homomorfie) celor două tipuri de aparate. Acest concept, formulat de R. Kaes (1976), se află la originea cercetărilor şi practicilor psihanalitice aplicate în psihoterapiile de grup la adulţi şi copii, în grupurile de formare, în analiza instituţională şi terapia psihanalitică familială.
Accesați: Dicționar de psihologie
