Sari la conținut

Andrei Cosmovici

Andrei Cosmovici (n. 27 noiembrie 1927, București – d. martie 2013, Iași) a fost un psiholog român, profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Andrei Cosmovici s-a născut la București în 1927, fiind fiul lui Alexandru L. Cosmovici, muzicolog, și nepotul lui Leon C. Cosmovici, zoolog și fiziolog român, membru corespondent al Academiei Române.

Andrei Cosmovici a urmat studiile liceale la Liceul Național din Iași și cele universitare la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, obținând licența în pedagogie și psihologie în 1951 și susținând teza de doctorat cu titlul „Importanța inteligenței generale” în 1965.

A fost numit, în 1972, profesor de psihologie la Universitatea din Iași, post pe care l-a ocupat până la pensionare, în anul 2005. A fost interesat de psihologia școlară și de utilizarea testelor și convorbirilor în cercetarea psihologică.

Este primul psiholog din cadrul universităţii ieşene care a început să efectueze cercetări de psihologie concretă pe bază de teste şi convorbiri, antrenând în această direcţie şi alţi colegi. A realizat numeroase investigaţii, în special în domeniile psihologiei diferenţiale şi ale psihodiagnosticului.

S-a remarcat şi ca un bun dascăl, inoculând studenţilor preocuparea pentru precizie şi exigenţă ştiinţifică, într-o vreme în care activiştii comunişti ignorau cu desăvârşire importanţa lor (preocupaţi fiind, exclusiv, de criteriile politice). Expunerile sale se distingeau şi printr-o deosebită claritate, ceea ce explică de ce lucrarea sa de psihologie generală a fost carte de căpătâi pentru multe generaţii de studenţi.

Selecție din opere:

  • Importanța inteligenței generale, 1976;
  • Adolescentul și timpul său liber, Editura Junimea, Iași, 1985;
  • Psihologie generală, Editura Polirom, Iași, 1996.

Accesați:  Articole de studiu – personalități în psihologie