Pe 25 mai marcăm Ziua Mondială a Tiroidei, o zi dedicată unei glande mici, în formă de fluture, ascunsă la baza gâtului, care influențează mult mai mult decât metabolismul. Pentru psihologi și psihoterapeuți, această dată este o invitație să reflectăm asupra unui adevăr uneori uitat în cabinet: starea emoțională a unui pacient poate avea rădăcini biologice subtile, iar evaluarea psihologică nu se poate face niciodată în izolare de corp.

Contextul istoric

Pe 25 mai 1965, în Roma, a fost fondată Asociația Europeană a Tiroidei (European Thyroid Association). Patru decenii mai târziu, în septembrie 2007, în timpul Adunării Generale Anuale dinaintea congresului ETA de la Leipzig, membrii Federației Internaționale a Tiroidei au decis să transforme această zi într-un moment global de conștientizare. Prima ediție a Zilei Mondiale a Tiroidei a fost marcată în 2008, iar din 2010 inițiativa a fost adoptată și de Asociația Americană a Tiroidei, Asociația Latino-Americană și Asociația Asia-Oceania.

Alegerea datei nu este întâmplătoare. Pe lângă aniversarea fondării ETA, 25 mai trimite și la o moștenire medicală mai îndepărtată: în 1890, medicul britanic George Murray a administrat pentru prima dată hormon tiroidian, marcând începutul terapiei substitutive moderne. De atunci, înțelegerea tiroidei a evoluat dramatic — iar legătura ei cu mintea a devenit unul dintre cele mai fascinante capitole ale medicinei integrative.

Tiroida vorbește prin emoții

Conexiunea dintre disfuncția tiroidiană și depresie este documentată sistematic încă din anii ’60. Astăzi știm că hormonii tiroidieni — tiroxina (T4) și triiodotironina (T3) — modulează direct activitatea sistemului nervos central, influențând neurotransmițători precum serotonina, dopamina și noradrenalina. Când balanța se rupe, mintea simte prima.

În hipotiroidism, tabloul clinic se aseamănă remarcabil cu depresia: oboseală persistentă, lipsă de concentrare, tulburări de memorie, perturbări ale somnului, pierderea interesului, apatie, încetinire psihomotorie, senzația de a fi „învăluit în ceață”. Mulți pacienți primesc inițial un diagnostic de depresie majoră și antidepresive, fără ca nimeni să verifice o simplă analiză TSH. În hipertiroidism, situația este la fel de înșelătoare: agitație, palpitații, insomnie, iritabilitate. Boala Graves — o cauză autoimună de hipertiroidism — poate fi confundată cu tulburarea de panică, fiind misdiagnosticată drept atac de panică recurent.

Cifrele sunt elocvente. Într-un studiu transversal pe pacienți cu disfuncție tiroidiană, prevalența anxietății a fost de 50,4%, iar a depresiei de 42,6%. Mai mult, cercetările asupra tiroiditei Hashimoto sugerează că tulburările cognitive și afective pot persista chiar și atunci când nivelurile hormonale par normale (starea de eutiroidie), indicând că autoimunitatea însăși are un rol în suferința psihică. Recent, un studiu prospectiv pe peste 349.000 de participanți din UK Biobank a relevat și relația inversă: persoanele cu simptome depresive severe au un risc cu 56% mai mare de a dezvolta tulburări tiroidiene, iar la bărbații cu anxietate severă riscul de hipertiroidism aproape se triplează.

Ce înseamnă acest lucru pentru practica psihologică? În primul rând, evaluarea inițială atentă ar trebui să includă recomandarea de a verifica funcția tiroidiană la pacienții cu simptome depresive sau anxioase persistente — mai ales atunci când debutul este brusc, simptomele sunt rezistente la psihoterapie sau apar modificări corporale neașteptate (variații de greutate, intoleranță la frig sau căldură, modificări ale părului sau pielii). În al doilea rând, colaborarea cu medicul endocrinolog devine esențială. Psihoterapia nu înlocuiește tratamentul medical, dar îl completează, ajutând pacientul să integreze experiența bolii, să gestioneze anxietatea de sănătate și să își recâștige sentimentul de control asupra propriului corp.

Există și o întrebare mai profundă pe care această zi ne-o adresează: oare cât de des privim emoțiile pacienților exclusiv prin lentile psihologice, ignorând că un corp obosit gândește obosit, iar un corp accelerat se sperie mai ușor? Granița dintre „a fi trist” și „a avea o glandă care nu funcționează” este uneori atât de subtilă încât doar curiozitatea clinică o poate descoperi.

Concluzie

Ziua Mondială a Tiroidei nu este doar despre o glandă. Este o reamintire că psihicul și corpul nu sunt teritorii separate, ci două fețe ale aceleiași realități. Pentru un psiholog, recunoașterea acestei conexiuni nu diminuează profesia — ci o îmbogățește, transformând fiecare consultație într-un act de ascultare totală, în care întrebarea „cum te simți?” capătă, dintr-odată, mult mai multe răspunsuri posibile.

Referințe

• Bathla, M., Singh, M., & Relan, P. (2016). Prevalence of anxiety and depressive symptoms among patients with hypothyroidism. Indian Journal of Endocrinology and Metabolism.
• Fan, J., Liu, Y., Wang, J., Zhao, Y., Li, Y., & Wang, J. (2024). The association between depression, anxiety, and thyroid disease: A UK Biobank prospective cohort study. Depression and Anxiety, 2024.
• Ittermann, T., Völzke, H., Baumeister, S. E., Appel, K., & Grabe, H. J. (2015). Diagnosed thyroid disorders are associated with depression and anxiety. Social Psychiatry and Psychiatric Epidemiology.
• Leyhe, T., & Müssig, K. (2014). Cognitive and affective dysfunctions in autoimmune thyroiditis. Brain, Behavior, and Immunity.