Tulburarea de personalitate schizotipală – Criterii de diagnostic DSM-5

Criterii de diagnostic:

A. Un tipar pervaziv caracterizat prin relații sociale și interpersonale deficitare, marcate de disconfort acut și capacitate redusă de a dezvolta relații apropiate, precum și prin distorsiuni cognitive și perceptive și comportament excentric, care debutează la vârsta de adult tânăr, se manifestă în diverse situații și îndeplinește cinci (sau mai multe) din următoarele criterii:

  1. Idei de referință (exclusive idei delirante de referință)
  2. Credințe bizare sau gândire magică, ce influențează comportamentul și sunt în dezacord cu normele culturale (ex.,credința în superstiții, clarviziune, telepatie, sau “al șaselea simț”; la copii și adolescenți pot exista fantezii și preocupări ciudate)
  3. Experiențe perceptive neobișnuite, inclusiv iluzii corporale
  4. Gândire și limbaj bizare (ex.,vorbire vagă, de circumstanță, metaforică, supraelaborată sau stereotipă)
  5. Caracter suspicios sau ideație paranoidă
  6. Sentimente inadecvate sau limitate
  7. Comportament sau aspect exterior bizar, excentric sau ciudat
  8. Lipsa prietenilor apropiați și a confidenților, cu excepța rudelor de gradul întâi
  9. Anxietate socială excesivă care nu se reduce prin acomodarea la mediu și are tendința de a se asocia mai curând cu temeri paranoide decât cu aprecieri negative despre sine

B. Aceste manifestări nu apar exclusiv în cadrul schizofreniei, tulburării bipolare sau depresive cu simptome psihotice, altei tulburări psihotice sau tulburărilor din spectrul autismului.