Tulburarea de conduită

Tulburarea de conduită

Caracteristica esențială a tulburării de conduită este un tipar de comportament repetitiv și persistent, prin care sunt încălcate drepturile fundamentale ale altora sau normele și regulile sociale specifice vârstei (Criteriul A). Aceste comportamente se împart în 4 grupuri principale: conduită agresivă care provoacă sau riscă să producă leziuni fizice altor persoane sau animalelor (Criteriile A1-A7); conduită neagresivă care determină pierderea sau distrugerea bunurilor (Criteriile A8-A9); înșelăciune sau furt (Criteriile A10-A12); încălcarea gravă a regulilor (Criteriile A13-A15).

Pentru diagnostic este necesară prezența a cel puțin 3 tipuri caracteristice de comportament în ultimele 12 luni, cel puțin un tip de comportament prezent în ultimele 6 luni. Tulburările de comportament determină deficit semnificativ clinic în domeniul social, educațional sau profesional (Criteriul B). Persoanele cu tulburări de conduită prezintă adesea comportamente agresive spontane și reacționează agresiv față de ceilalți.

Elemente asociate care susțin diagnosticul

În special în situațiile ambigue, indivizii agresivi cu tulburări de conduită percep greșit intențiile altora ca fiind mult mai ostile  și mai amenințătoare decât sunt de fapt, și răspund cu agresivitate, pe care o consideră justificată. Tulburarea de conduită se asociază frecvent cu trăsăturile de personalitate din categoria emoții negative și autocontrol redus, care includ toleranță scăzută la frustrare, iritabilitate, accese de furie, caracter suspicios, insensibilitate la pedeapsă, căutare de senzații tari și nepăsare. Consumul inadecvat de substanțe este un element asociat frecvent, în special la adolescente. Indivizii cu tulburare de conduită au o frecvență mai mare de ideație suicidară, tentative de suicid și suicid decât cea așteptată.

Prevalență

Prevalența anuală estimată în populația generală variază între 2% și peste 10%, cu o medie de 4%. Se pare că este destul de constantă indiferent de țară, rasă și etnie. Ratele de prevalență cresc din copilărie la adolescență și sunt mai mari la bărbați decât la femei. Numărul de copii cu tulburare de conduită dizabilitantă care primesc tratament este redus.

Debut și evoluție

Tulburarea de conduită poate debuta cel mai devreme în anii preșcolari, dar primele simptome semnificative apar de obicei în perioada cuprinsă între mijlocul copilăriei și mijlocul adolescenței. Tulburarea de opoziție și comportament sfidător este un precursor obișnuit al formei de tulburare de conduită cu debut în copilărie. Tulburarea de conduită poate fi diagnosticată la adulți, deși simptomele ei apar de obicei în copilărie sau în adolescență, iar debutul este rar după vârsta de 16 ani. La majoritatea indivizilor, tulburarea se remite până la vârsta adultă. Multe persoane cu tulburare de conduită – în special cu forma de debut în adolescență și cei cu simptome mai ușoare și puține – vor atinge un nivel adecvat de adaptare socială și profesională în perioada adultă.

Dar, debutul timpuriu are un prognostic mai rezervat și un risc crescut de comportament criminal, tulburare de conduită și tulburări legate de consumul de substanțe în perioada adultă. Acești indivizi au risc crescut de a dezvolta ulterior, în perioada adultă, tulburări de dispoziție, tulburări anxioase, tulburare de stres posttraumatic, tulburări de control al impulsurilor, tulburări psihotice, tulburări cu simptome somatice și tulburări legate de consumul de substanțe.

Simptomele tulburării variază odată cu vârsta, pe măsură ce individului îi crește forța fizică, dezvoltă abilități cognitive și maturitate sexuală. Când indivizii cu tulburare de conduită ajung la vârstă adultă pot manifesta la locul de muncă sau acasă simptome de agresivitate, distrugere de bunuri, înșelăciune și încălcare a regulilor, inclusiv violență împotriva colegilor de muncă, a partenerilor și a copiilor, astfel încât poate fi luat în calcul diagnosticul de tulburare de personalitate antisocială.

Elemente de diagnostic dependente de mediul cultural

Uneori, diagnosticul tulburării de conduită poate fi aplicat greșit persoanelor care se găsesc în situații în care tiparul de comportament disruptiv este considerat aproape normal (în zone foarte periculoase, cu criminalitate foarte înaltă  sau în zone de război). Se ia în calcul contextul apariției comportamentelor nedorite.

Elemente de diagnostic dependente de gen

Bărbații cu astfel de tulburare sunt implicați frecvent în bătăi, furturi, vandalism și acte de indisciplină școlară. La femei, mai frecvent predomină comportamentul tip minciună, chiul, fugă de acasă, consum de substanțe și prostituție. În timp ce bărbații sunt înclinați mai mult către agresivitatea fizică și relațională, la femei este mai întâlnită agresivitatea relațională.

Consecințele funcționale ale tulburării de conduită

Comportamentele din tulburarea de conduită pot duce la întreruperea școlii sau exmatriculare, probleme în adaptarea la locul de muncă, probleme legale, boli cu transmitere sexuală, sarcini nedorite și vătămări fizice în urma accidentelor sau bătăilor. Aceste probleme pot împiedica frecventarea unei școli normale sau conviețuirea cu părinții ori cu părinții adoptivi. Tulburarea de conduită este asociată adesea cu un debut precoce al vieții sexuale, consumul de alcool, fumatul, consumul de droguri și acte necugetate și riscante. Frecvența accidentelor este mai mare la indivizii cu tulburări de conduită decât la cei fără această tulburare. Frecvent, indivizii cu tulburare de conduită ajung în sistemul de justiție penală deoarece se implică în activități ilegale. Reprezintă un motiv frecvent de trimitere pentru tratament și adesea este diagnosticată în centrele de sănătate mintală pentru copii, în special în medicina legală. Se asociază cu afectare mai severă și mai persistentă decât în cazul copiilor cu alte afecțiuni.