Meniu Închide

Triada întunecată

Definiție

Triada întunecată (Paulhus & Williams, 2002) este un concept relativ nou în literatura de specialitate, iar impactul pe care acest concept l-a avut în ultimii ani este remarcat prin numărul extrem de mare de cercetări în această arie de interes (Jonason & Webster, 2010).

Triada întunecată (Paulhus & Williams, 2002) este formată din trei factori de personalitate indezirabili: narcisism, machiavelism și psihopatie. Aceste trăsături implică un caracter răuvoitor, grandomanie, duplicitate, nevoia de putere. Psihopatia este caracterizată de impulsivitate și comportamente antisociale (Smith & Lilienfeld, 2013), machiavelismul de acțiunile manipulative față de ceilalți (Christie, 2013), iar narcisismul de aroganță, vanitate, egoism si grandomanie (Jonason & Webster, 2010).

Caracteristici

Triada întunecată este descrisă ca o componentă a personalității fiind formată din trei trăsături de personalitate subclinice distincte, caracteristica comună fiind aversiunea.

Termenul de machiavelism poate fi descris pe scurt ca tendință a unei persoane de a fi manipulativă. Acest concept a fost preluat din cartea lui Niccolò Machiavelli numită „Il Principe” (Christie, R., & Geis, F. L., 2013).

Machiavelismul este conceptul care se referă la strategiile interpersonale folosite în interes propriu utilizând lingușeala, detașarea emoțională și înșelăciunea pentru a manipula interacțiunile sociale și interpersonale. Aceste persoane sunt percepute ca fiind inteligente și atractive. Totuși, inteligența nu corelează cu aspirațiile vieții machiavelicului cum ar fi situația materială semnificativă sau statutul. Oamenii cu trăsături machiavelice tind să îi expoateze pe ceilalți pentru a-și atinge interesele proprii, acest aspect corelând previzibil cu un nivel scăzut de empatie (Jakobwitz & Egan, 2006).

Machiavelicii adoptă cu ușurință rolul de lider în grupurile mici și preferă să negocieze formarea unei alianțe în situațiile complicate. Persoanele cu scoruri mari la machiavelism reușesc să atingă succesul și sunt încântate de asta, mai ales atunci când circumstanțele implică interacțiuni față în față, un loc prielnic pentru inovație și situații în care încărcătura emoțională este puternică (Wilson, Near, & Miller, 1996).

Oamenii cu această trăsătură nu ar trebui priviți ca pe niște ticăloși fără scrupule, ci mai degrabă ca pe niște persoane care forțează mai curând regulile decât a le încălca. Astfel, întocmai cum persoanele cu scoruri mari în ceea ce privește machiavelismul nu ar trebui considerați niște canalii, nici cei cu scoruri foarte mici la această caracteristică nu ar trebui considerați niște modele ale perfecțiunii virtuții sociale. Am putea considera că fac o artă din tehnici de manipulare, minciună deliberată și influență socială.

Narcisismul se caracterizează prin sentimente de grandoare (în fanteziile proprii sau în comportamentul real), nevoia de admirație și lipsa de empatie față de ceilalți. Narcisicii au un sentiment exagerat al importanței, este preocupat de fantezii de succese, de frumusețe, putere sau dragoste ideală. Are nevoie constantă de admirație, manifestă un comportament sau atitudine arogantă, de superioritate și are tendința de a profita de relațiile interpersonale (exploatează alte persoane pentru a obține avantaje sau pentru binele personal) având sentimentul că este îndreptățit să obțină anumite favoruri (Cain, Pincus, & Ansell, 2008). Își supraevaluează în mod constant abilitățile și își exagerează realizările, fiind percepuți adesea ca lăudăroși și pretențioși. Ei consideră de la sine înțeles că ceilalți le apreciază la fel eforturile și sunt surprinși dacă nu sunt lăudați așa cum cred ei că merită. Fiind deseori preocupați să-și aprecieze în mod exagerat realizările, subestimează contribuția celorlalți (Goia, Popp, & Botez, 2016, p. 669). Narcisismul este asociat cu orientarea către sine și cu vanitatea extremă, o nevoie constantă de atenție, admirație și autodeterminare, o așteptare a unor favoruri speciale ce pur și simplu i se cuvin. Pentru narcisic înțelegerea funcționării celorlalți este important pentru a exploata astfel favoruri din partea lor (McHoskey, 1995).

Narcisiștii sunt extrem de sensibili la critici și le resimt ca pe amenințări directe asupra imaginii lor de sine și a viziunii lor, aceasta fiind o consecință destul de problematică în anumite situații. Spre exemplu, liderii narcisici sunt destul de abrazivi cu subordonații lor, nu pot tolera dizidența asupra politicii pe care ei o impun. Totuși, paradoxal, acești lideri reușesc să fie eficienți datorită acelei izolări emoționale pe care o manifestă (Maccoby, 2007).

Psihopatia este marcată de capacitatea de a-i influența și domina pe ceilalți, de a manifesta un grad scăzut de anxietate, își asumă riscuri, caută „senzații tari” și totodată tind să fie indiferenți, egoiști, agresivi și profitori, acționează fără planificare și au o capacitate imaginativă scăzută. Persoanele cu această trăsătură sunt oportuniste, egoiste și crude, totuși ele pot fi șarmante, ambițioase și manipulative. Impulsurile egocentrice, specifice acestei trăsături, pot conduce către comportamente neetice. Sentimentul de responsabilitate socială nu este pronunțat și rareori simt rușine, vinovăție sau au remușcări asupra consecințelor deciziilor lor (D’Souza & Lima, 2015). Psihopatia este definită nu numai de comportamentul antisocial, ci și de o „deteriorare” emoțională, cum ar fi lipsa vinovăției. Persoanele cu scoruri ridicate ale psihopatiei manifestă dificultăți de atenție.

Psihopații sunt înșelători, grandomani, superficiali în atitudine și în ceea ce fac, dominanți față de persoanele de jur, sunt manipulativi, își arată foarte puțin afectivitatea și destul de superficial, nu sunt capabili să creeze legături emoționale puternice cu ceilalți și sunt aproape incapabili de a simți empatie, remușcări sau vinovăție (Hare, R. D., 2003).

Inițial, triada a fost încadrată individual domeniilor celor cinci mari trăsături de personalitate (extraversie, agreabilitate, conștiinciozitate, neuroticism și deschidere), pentru a analiza asemănările și diferențele în raport cu dimensiunile fundamentale ale personalității (Paulhus si Williams, 2002).

Cu toate că aceste trăsături par a se manifesta ca un nucleu instabil al personalității, ele pot fi integrate și recunoscute ca adevărate calități de coducere. Machiavelicii sunt caracterizați de orientarea strategică pe termen lung și își pot amâna satisfacția imediată pentru o recompensă pe termen lung. În același timp, psihopatia este caracterizată de disponibilitatea persoanei de a-și asuma anumite riscuri, iar ăsta nu este neapărat un aspect negativ (Carre & Jones, 2016).

Bibliografie

Cain, N. M., Pincus, A. L., & Ansell, E. B. (2008). Narcissism at the crossroads: Phenotypic description of pathological narcissism across clinical theory, social/personality psychology, and psychiatric diagnosis. Clinical Psychology Review, 28(4), 638-656.

Carre, J. R., & Jones, D. N. (2016). The impact of social support and coercion salience on Dark Triad decision making. Personality and Individual Differences, 94, 92-95.

Christie, R., Geis, F. L., Festinger, L., & Schachter, S. (2013). Studies in machiavellianism. Academic Press, 1, 10.

D’Souza, M. F., & Lima, G. A. S. F. de. (2015). The dark side of power: the dark triad in opportunistic decision-making. Advances in Scientific and Applied Accounting8(2), 135-156.

Goia, M. C., Popp, C. G., & Botez, C. A. (2016). DSM-5: manual de diagnostic şi clasificare statistică a tulburărilor mintale. Bucureşti: Editura Medicală Callisto.

Hare, R. D. (2003). The psychopathy checklist–Revised. Toronto, ON2003.

Jakobwitz, S., & Egan, V. (2006). The dark triad and normal personality traits. Personality and Individual Differences40(2), 331-339.

Jonason, P. K., & Webster, G. D. (2010). The dirty dozen: A concise measure of the dark triad. Psychological Assessment, 22(2), 420-432.

Maccoby, M. (2007). Narcissistic leaders: who succeeds and who fails. Boston, Mass: Harvard Business School Press.

McHoskey, J. (1995). Narcissism and machiavellianism. Psychological Reports, 77(3), 755-759.

Paulhus, D. L., & Williams, K. M. (2002). The dark triad of personality: Narcissism, Machiavellianism, and psychopathy. Journal of research in personality36(6), 556-563.

Smith, S. F., & Lilienfeld, S. O. (2013). Psychopathy in the workplace: The knowns and unknowns. Aggression and Violent Behavior18(2), 204-218.

Wilson, D. S., Near, D., & Miller, R. R. 1996. Machiavellianism: A synthesis of the evolutionary and psychological literatures. Psychological Bulletin, 119: 285-299.

Acest articol a fost realizat de Radu Ovidiu Mihai – absolvent al Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București

E-mail: radu.ovidiumihai@yahoo.com

Tel: 0761/164.694