Sari la conținut

Test – probă standardizată care informează asupra unor caracteristici afective, intelectuale (nivel mental, aptitudini, cunoştinţe) sau senzoriale ale unui subiect, ceea ce permite situarea acestuia în raport cu ceilalţi membri ai grupului social din care face parte (etalonare). Există un mare număr de teste: verbale sau de performanţă (un puzzle de reconstituit, un mozaic de reprodus…), de eficienţă intelectuală sau de personalitate, cu aplicare individuală sau colectivă etc. Scopul unor atari probe este de a se obţine, într-un timp scurt, informaţii, cuantificabile şi independente de subiectivitatea experimentatorului, asupra subiecţilor examinaţi. Un test bun este omogen (nu măsoară decât o singură dispoziţie), fidel (dă aceleaşi rezultate la un interval de câteva luni), sensibil (permite un clasament nuanţat al indivizilor) şi mai ales valid (măsoară realmente ceea ce i se cere să măsoare). În pofida tuturor calităţilor sale, un test nu este decât un instrument. El furnizează anumite informaţii, dar nu un diagnostic. Diagnosticul este o judecată bazată pe un raţionament complex care integrează rezultatele psihometrice unor observaţii necuantificabile, unor date ale intuiţiei şi unor elemente extrase din istoria subiectului. Testele nu au niciodată un caracter absolut; ele sunt puncte de reper care îi permit experimentatorului să-şi verifice ipotezele.

Accesați: Dicționar de psihologie