Sari la conținut

Terapie prin provocarea anxietății

Terapie prin provocarea anxietății – tehnică dezvoltată de P. E. Sifneos, în contradicţie paradoxală cu obiectivele clasice (reducerea şi dispariţia anxietăţii). Această tehnică nu este aplicabilă decât dacă Eul pacientului este puternic, dacă subiectul este motivat în sensul unei schimbări rapide şi dacă etiologia simptomului este bine definită. În aceste condiţii, psihoterapia constă (dată fiind securitatea unei legături pozitive de încredere cu terapeutul) în a porni în căutarea conflictului inconştient al crizei, ceea ce duce la creşterea anxietăţii. Formă controlată de psihanaliză accelerată, această tehnică se aplică în terapia unei „crize” provocate cu brutalitate de un eveniment fortuit sau în tratarea unor simptome cronice limitate. Durata medie a tratamentului variază de la două luni la cinci luni. Tehnica aceasta diferă total de o altă formă de psihoterapie prin provocarea anxietăţii, zisă „tehnică de desensibilizare sistematică”, care se înscrie în curentul terapiilor comportamentale.

Accesați: Dicționar de psihologie