Temeri, așteptări și nevoi la prima ședință de terapie

George Comiza

Prima ședință de terapie rămâne un moment definitoriu atât pentru client, cât și pentru terapeut. Este un proces de explorare reciprocă, în care fiecare parte vine cu propriile așteptări, probleme, interese sau frici. Toate acestea pot fi gestionabile în cadrul unei relații terapeutice construită pe încredere, deschidere și claritate în privința rolurilor asumate de fiecare.

Temerile clientului și ale terapeutului

Cel mai adesea un potențial client se confruntă cu teama de a fi judecat sau neînțeles. Este posibil să simtă o anxietate crescută legată de faptul că va fi vulnerabil emoțional. Clientul intuiește că va trebui să se prezinte unei alte persoane așa cum este el în realitate, cu părțile lui bune, dar mai ales, cu slăbiciunile sale. Pe de altă parte, poate fi neîncrezător cu privire la eficiența terapiei. În plus, îi poate fi frica de schimbare și de descoperirea unor aspecte inconfortabile despre sine.

De partea cealaltă a baricadei, un terapeut poate fi preocupat de cum să creeze rapid o conexiune autentică cu clientul și să ofere un spațiu sigur și confortabil. Își poate pune întrebări dacă va reuși să adapteze tehnicile și metodele terapeutice la nevoile și felul de a fi al clientului. Și nu în ultimul rând, ia în calcul posibilitatea ca un clientul să nu fie pregătit pentru procesul terapeutic. De altfel, în studiul lui Swift și Greenberg (2012) au fost identificate mai multe motive pentru care clienții renunță prematur la terapie. Printre cele mai frecvente menționăm:

lipsa potrivirii dintre client și terapeut – clienții pot simți că terapeutul nu îi înțelege sau că abordarea acestuia nu li se potrivește.
așteptările nerealiste – unii clienți speră la rezultate imediate și dacă nu observă schimbări rapide, se descurajează și renunță.
disconfort emoțional – procesul terapeutic poate aduce la suprafață emoții dureroase, iar unii clienți nu sunt pregătiți să le confrunte.
factori practici și financiari – costul terapiei, programările dificile sau dificultatea de a ajunge la cabinet pot contribui la întreruperea prematură a terapiei.
lipsa motivației și a angajamentului – unii clienți încep terapia la insistența altora (ex. familie, partener, medic) și nu sunt realmente pregătiți pentru schimbare.
disconfort în alianța terapeutică – orice tensiune, neînțelegeri sau sentimente de judecată din partea terapeutului pot duce la retragerea clientului.

Nevoile și așteptările fiecărei părți

Clientul are nevoie de un mediu de siguranță emoțională unde să se poată exprima liber. Așteaptă de la terapeut claritate în ceea ce privește procesul terapeutic și obiectivele acestuia. Totodată are nevoie de validare emoțională și sprijin în explorarea problemelor personale. Chiar dacă nu conștientizează de la început, are nevoie de o relație bazată pe încredere și empatie.

Așteptările pe care le-ar putea avea un client de la terapeutul său pot fi sintetizate astfel:

Să simtă că este ascultat și înțeles.
Să primească îndrumare clară și metode practice pentru gestionarea dificultăților.
Să observe progres și schimbări în viața sa.

De cealaltă parte, terapeutul se așteaptă la deschidere și sinceritate din partea clientului. Are nevoie de o colaborare activă pentru a putea ghida procesul în mod eficient. Respectarea limitelor și a cadrului terapeutic reprezintă o altă cerință de care depinde eficacitatea procesului. În plus, orice terapeut are nevoie de feedback din partea clientului pentru a răspunde nevoilor acestuia și adapta procesul teraputic.

Dacă ar fi să sumarizăm așteptările terapeutului în relația cu un client, aceste privesc:

Implicarea activă și consecvența în proces.
Disponibilitate pentru introspecție și asumarea responsabilității personale.
Respectarea cadrului terapeutic stabilit.

Construirea relației terapeutice

Într-o prezentare secvențială, pașii care ar urma în mod natural să armonizeze așteptările celor două părți și, totodată, să niveleze eventuale temeri și suspiciuni sunt:

Crearea unui spațiu de siguranță. Terapeutul trebuie să ofere un mediu în care clientul să se simtă confortabil să se exprime liber.
Clarificarea așteptărilor și obiectivelor. La prima ședință, terapeutul și clientul stabilesc împreună scopurile terapiei, frecvența întâlnirilor și modul de lucru.
Ascultarea activă și validarea emoțiilor. Terapeutul trebuie să arate empatie și să valideze trăirile clientului, fără a impune soluții imediate.
Explicarea cadrului terapeutic. Este important ca terapeutul să explice regulile confidențialității, limitele relației terapeutice și modalitatea în care vor fi abordate problemele discutate.
Stabilirea unui plan de lucru. După înțelegerea nevoilor clientului, terapeutul propune un plan de intervenție, care poate fi ajustat pe parcurs.

Cum putem veni în întâmpinarea clientului

Toți acești pași care contribuie la edificarea și menținerea unei relații terapeutice eficiente sunt gestionați prin:

Informare – terapeutul explică clar procesul și răspunde la întrebările clientului. Rogers (1957) a propus teoria acceptării necondiționate și a empatiei ca elemente fundamentale ale unei relații terapeutice eficiente.
Susținere – oferă un spațiu non-judicativ în care clientul poate explora propriile emoții. Horvath (2018) a arătat că o relație terapeutică bazată pe empatie și claritate crește angajamentul clientului în procesul terapeutic.
Însoțire – ghidează clientul pas cu pas, adaptând ritmul la nevoile și capacitatea acestuia de procesare. Norcross și Wampold (2011) au subliniat importanța alianței terapeutice ca predictor al succesului terapiei.

Concluzie

Prima ședință de terapie este un moment esențial pentru stabilirea unei relații de încredere între terapeut și client. Printr-o comunicare clară, empatie și respect reciproc, acest prim pas poate deschide drumul către un proces terapeutic eficient și benefic pentru ambele părți. Fiecare întâlnire este o oportunitate de creștere, descoperire și vindecare.

Referințe bibliografice

Horvath, A. O., Del Re, A. C., Flückiger, C., Symonds, D. (2018). Alliance in Individual Psychotherapy. Psychotherapy, 55(4), 316-340.
Norcross, J. C., Wampold, B. E. (2011). Evidence-Based Therapy Relationships: Research Conclusions and Clinical Practices. Psychotherapy, 48(1), 98-102.
Rogers, C. R. (1957). The Necessary and Sufficient Conditions of Therapeutic Personality Change. Journal of Consulting Psychology, 21(2), 95-103.
Swift, J. K., Greenberg, R. P. (2012). Premature Termination in Psychotherapy: A Meta-Analysis of Dropout Rates. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 80(4), 547-559.