Tabieturi și alte ritualuri pozitive

Daniela Crețu

Uneori privim cu un ochi prea critic anumite gesturi sau activități repetitive pe care le interpretăm ca fiind compulsive, consumatoare inutile de energie și timp sau pur și simplu dăunătoare sănătății. Nu ne propunem să explorăm această latură din perspectiva unor tulburări de personalitate sau a unor adicții ori comportamente nesănătoase, ci să le reevaluăm pozitiv în condiții de normalitate fizică și mentală.

Tabieturile noastre zilnice – fie că este vorba de modul în care ne facem cafeaua/ceaiul, lecturăm sau savurăm ceva, ne acordăm un minut de meditație sau rugăciune etc, sunt oportunități de a sta cu noi înșine și de a ne recompensa într-un fel sau altul. Sunt momente de intimitate caldă cu propria persoană, în care reflectăm, ne relaxăm sau chiar nu facem nimic.

Pot părea gesturi egoiste (le facem pentru noi și pentru plăcerea noastră), care însă ne ajută să ne echilibrăm, să ne detensionăm, să fim mai flexibili și îngăduitori cu ceilalți. Într-un astfel de context, tabieturile sunt o resursă la îndemână pentru a ne accepta mai ușor pe noi înșine și, odată ce am conștientizat acest lucru, îi putem accepta și înțelege pe ceilalți ca fiind diferiți și totuși atât de asemănători cu noi. Fiecare are propriul său mod de a vedea realitatea și de a se așeza în lume. Vestea bună este că toți avem un loc al nostru și în același timp, un spațiu comun unde putem să ne întâlnim și să împărtășim emoții, gânduri, experiențe.

Tot așa, ritualurile ne pot spune și altceva decât nevoia de a controla, prin gesturi și procese repetitive, teama de necunoscut și nesiguranța. Acest altceva ar putea fi nevoia de celebra, de a trăi într-un spațiu și timp magic, diferit. Aici, activitățile sau gesturile formale și repetitive, chiar dacă pot părea lipsite de justificare sau sens, conferă o altă valoare cotidianului.

De exemplu, pregătirea unei vacanțe, a unei mese, sau a unui eveniment ne poate da o stare de entuziasm și bucurie chiar mai mare decât evenimentul în sine. Ne proiectăm și încercăm să aducem în rutina zilei ceva semnificativ, să trăim experiența noului și a surprizei. Pare paradoxal că prin ritualuri, acțiuni repetitive încercăm să recreăm o experiență comună valorificând-o ca ceva nou și special pentru noi. 

Psiholog,

Daniela Crețu