Cercetările din acest domeniu au evidențiat șase categorii majore de surse de stres la locul de muncă și care pot fi regăsite în toate posturile existente, având însă intensitate diferită, în funcție de specificul fiecărei meserii:
1. factori intrinseci locului de muncă – program de lucru prelungit, deplasări, munca în schimburi, condiții de lucru inadecvate, pericol și risc de accidente, suprasolicitarea sau subsolicitarea în muncă. Supraîncărcarea muncii este o problemă frecvent menționată de către angajați. Aceasta poate fi cantitativă – prea multe sarcini de îndeplinit într-un timp prea scurt, sau calitativă – lipsa abilităților necesare îndeplinirii sarcinilor;
2. rolul individului în organizație – implică trei factori importanți: conflictul de rol, ambiguitatea rolului, responsabilitatea pentru acțiunile altora;
3. relații la locul de muncă – cuprinde toate relațiile pe care le implică activitatea de muncă (cu șefii, colegii, subordonații, clienții);
4. dezvoltarea carierei – preocupările legate de siguranța postului, evaluarea corectă a performanțelor, posibilități de promovare, pensionare;
5. climatul și structura organizațională – se referă la modul în care angajatul percepe apartenența la organizație (lipsa unui sentiment de apartenență, sau, din contra, apartenența văzută ca amenințare a sentimentului de independență personală);
6. caracteristicile fizice ale mediului muncii și tehnologia – vizează reacțiile privind acomodarea la tehnologii noi și reacțiile biologice și fiziologice ale individului la stresorii fizici (lumină, zgomot, temperatură, vibrații etc.).
Sursa: Consiliere și orientare; coord.: Gabriela Lemeni, Mircea Miclea. – Ed, a 2-a , rev. – Cluj Napoca: Editura ASCR, 2010
