Site de psihologie

Surdomutism

Surdomutism – stare a celui care este surd şi mut. În această situaţie, absenţa limbajului este consecinţa directă a privaţiunii, congenitale sau precoce, de auz. Copilul surd nu se distinge de copilul normal, pentru că şi unul şi altul gânguresc începând din luna a treia sau a patra. Numai către luna a noua se manifestă o deosebire: pe când unul se pregăteşte activ să vorbească, repetând sunetele vocilor auzite, celălalt devine din ce în ce mai tăcut. Cu toate acestea, numai târziu, când retardarea însuşirii limbajului este patentă, părinţii îşi pun făţiş problema bunei funcţionări a auzului copilului lor. Din nefericire această luare la cunoştinţă este tardivă. Depistarea surdităţii trebuie să fie cât mai precoce cu putinţă, deoarece limba maternă se învaţă încă de la naştere.

Accesați: Dicționar de psihologie