Supervizarea – Psiholog Teodor Voicu

Supervizarea profesională, indiferent de specialitatea aleasă de tinerii psihologi,  își propune să încurajeze și să faciliteze dezvoltarea profesională a acestora, pentru a dobândi competențe de bază și specifice, în scopul accederii în profesie și a căpăta autonomie profesională.

Supervizarea este un proces complex, caracterizat de angajare (învățarea are loc printr-un dialog supervizor-supervizat), nesiguranță (punctul central și rezultatele sunt de obicei neclare participanților la începutul supervizării) și formare (procesele raționale ale supervizatului îi devin clare supervizorului, care îl ajută în primul rând să le configureze, astfel încât să înceapă să gândească ca un psiholog).

Formarea profesională a psihologilor are două componente: teoriile și cercetarea formală, care sunt predate în mod obișnuit într-o manieră didactică tradițională, și cunoașterea bazată pe experiența psihologilor practicieni. Cele două componente ar trebui să se completeze reciproc, dar este dificil de realizat un echilibru între ele, această stare de fapt constituind o barieră în calea tinerilor psihologi pe calea integrării adecvate a celor două domenii de cunoaștere.

Practica supervizată este esențială pentru integrarea acestor două domenii de cunoaștere, supervizatul reușind să pășească pe puntea dintre campusul universitar și practica minunatei profesii care este psihologia.

Dar practica singură nu este unicul mijloc prin care se obține competența necesară; dacă nu este însoțită de feedback sistematic și de o reflectare ghidată, oferite de supervizor, practicienii începători nu pot să obțină mai mult decât iluzia că își dezvoltă competența profesională.

Supervizarea este evaluativă, evaluarea reprezentând una dintre componentele importante și integrante ale supervizării, fiind implicită în mandatul supervizorului de a proteja clienții supervizatului, atât pe cei prezenți, cât și pe cei viitori, după încheierea formării profesionale.

Eu sunt supervizor în trei specialități:

• psihologie aplicată în domeniul securității naționale;
• psihologia muncii și organizațională;
• psihologie clinică.

Obiectivele mele ca supervizor sunt stimularea dezvoltării profesionale a supervizatului și asigurarea serviciilor de calitate oferite de supervizat clienților săi. În cazul fiecărei persoane supervizate, aceste obiective pot varia atât ca specificitate, cât și ca orientare în timp, cu nuanțe personale, derivând dintr-o combinație între propria teorie sau propriul model ale supervizorului, nevoile particulare de dezvoltare ale supervizatului și dorințele exprimate de supervizat.

De regulă, întâlnirile noastre sunt săptămânale dar, atunci când situația o impune, putem avea și întâlniri neplanificate. Durata unei întâlniri nu este fixă, fiind determinată în funcție de temele, problemele sau numărul de cazuri care urmează a fi analizate.

Tehnicile de supervizare sunt și acestea flexibile, dar nu lipsesc raportul verbal, raportul scris, jocul de rol, înregistrările audio-video, strategiile rezolvării de probleme. 

Analizăm împreună cele mai importante aspecte ale abordărilor cantitative și calitative privind evaluarea psihologică, apoi cunoaștem și aplicăm instrumente specifice fiecărei categorii.

Bineînțeles, fiecare psiholog supervizat primește formulare de conceptualizare a cazurilor, fișe de lucru utilizate în practica psihologică pentru diferite scopuri, resurse informative pentru clienți.

La finalul perioadei de supervizare, tinerii psihologi cu care colaborez obțin următoarele deprinderi:

• Pentru specialitatea psihologie clinică:
  • evaluarea psihologică cu referire la factorii psihologici implicați/relevanți pentru sănătate și boală, la copii și adulți, cu relevanță pentru individ, cuplu, familie, grup/organizație, plus intervenție psihologică clinică și consiliere primară în cazul modificării acestor factori;
  • identificarea factorilor psihologici implicați în sănătate, dezvoltare și tulburare/boală mintală, handicap/dizabilități;
  • autocunoaștere/ optimizare/dezvoltare personală/psihologie pozitivă/coaching psihologic;
  • evaluarea psihologică clinică a copiilor cu cerințe educaționale speciale – CES, tulburări de neurodezvoltare;
  • acordarea de feedback persoanelor în urma evaluării psihologice;
  • redactarea rapoartelor scrise de evaluare psihologică clinică.
• Pentru specialitatea psihologia muncii și organizațională:
  • evaluarea psihologică și diagnoza la nivel de post, individual și de grup;
  • analiza psihologică a muncii;
  • elaborarea fișelor de post, în funcție de caracteristicile contextului organizațional;
  • psihodiagnostic individual în vederea angajării, autorizării/menținerii în funcție, sau la solicitarea instituțiilor abilitate;
  • diagnoza percepțiilor și construcțiilor mentale tipice pentru membrii unui grup și diagnoza diferențelor intergrupale;
  • evaluarea sistemelor, proceselor, procedurilor, politicilor dintr-o organizație;
  • acordarea de feedback persoanelor/grupurilor în urma evaluării psihologice;
  • redactarea rapoartelor scrise referitoare la evaluarea psihologică individuală/de grup.
• Pentru specialitatea psihologie aplicată în domeniul securității naționale:
  • evaluarea psihologică în vederea selecției pentru angajare/admitere în instituțiile de învățământ din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale;
  • evaluarea psihologică în vederea supravegherii sănătății personalului din instituțiile din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale;
  • evaluarea psihologică pentru deținerea și utilizarea armelor și munițiilor supuse autorizării, sau pentru a desfășura operațiuni cu materiale și substanțe explozive;
  • evaluarea psihologică a persoanelor arestate preventiv, a celor care execută o pedeapsă privativă de libertate, precum și a altor categorii de persoane aflate în competența instituțiilor din domeniul apărării, ordinii și siguranței naționale, conform reglementărilor legislative în vigoare;
  • evaluarea contextului muncii în instituțiile din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, în funcție de caracteristicile mediului organizațional;
  • diagnoza climatului organizațional în scopul optimizării funcționării instituțiilor din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale;
  • asistența psihologică a personalului instituțiilor din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, prin programe și măsuri specifice, menite să asigure condițiile privind adaptarea la mediul de muncă specific, creșterea performanțelor profesionale, identificarea timpurie a semnelor/simptomelor tulburărilor psihice și remisiunea stărilor disfuncționale, precum și menținerea sănătății psihice a asistaților; asistența psihologică a persoanelor arestate preventiv, a celor care execută o pedeapsă privativă de libertate, precum și a altor categorii de persoane aflate în competența instituțiilor din domeniul apărării, ordinii și siguranței naționale;
  • activități specifice psihologiei operaționale în vederea asigurării psihologice a operațiilor militare, misiunilor, intervențiilor și acțiunilor operative.

Părerea mea este că cel mai important rol al supervizorului este acela de a pregăti supervizatul pentru „autosupervizare”.

Pentru mai multe detalii, mă puteți contacta prin e-mail (psiholog@teodorvoicu.ro), Facebook (Psiholog Teodor Voicu), sau telefon (0744/508.121).