Succesul și eșecul școlar

Onofrei Anca-Gabriela

Succesul poate fi definit ca o reușită, un rezultat favorabil al unei activități (Șchiopu, 1997). Ion A. Popescu subliniază faptul că noțiunea de succes (Zamfir & Vlăsceanu, 1993) are două componente și anume:

Componentă individuală – reprezentând rezultatul favorabil pe care îl obține individul într-o competiție, într-un anumit domeniu de activitate

Componentă socială – acceptarea și recompensarea de către grupul din care individul face parte sau chiar de către societate a rezultatelor și performanțelor obținute

Atunci când nu este atins scopul fixat și nu se obține rezultatul așteptat, vorbim de eșec. Succesul și eșecul depind de raportarea la anumite norme stabilite de societatea din care face parte individul. Trăirea succesului și a eșecului depinde de expectanțele personale, de autoevaluare și de gradul de implicare al individului spre atingerea scopului propus.

Succesul școlar constă în obținerea unui randament superior în activitatea instructiv-educativă la nivelul cerințelor programelor și ale finalităților învățământului (Popescu, 1991). De asemenea, cercetătorii au demonstrat că o „mentalitate evolutivă”, ceea ce înseamnă că o persoană înţelege că abilităţile pot fi îmbunătăţite şi dezvoltate prin practică, este strâns legată de succesul şcolar. Cercetătorii de la Research School International studiază şi alte trăsături de caracter care ar putea contribui la succesul şcolar. Psihologul Daniel Gilbert de la Harvard defineşte fericirea sub forma unor sentimente pozitive ce apar frecvent şi care sunt însoţite de sentimentul că viaţa are sens. Cercetările din psihologie au demonstrat existenţa unei legături puternice între fericire şi succesul la locul de muncă. De exemplu, Gilbert şi colegii săi au arătat că angajaţii care sunt fericiţi au tendinţa să-şi îndeplinească mai bine sarcinile de serviciu, câştigă mai mulţi bani şi reprezintă un ajutor pentru colegii lor.

Eșecul școlar

Eșecul școlar reprezintă incapacitatea unui elev de a atinge obiectivele pedagogice propuse. Se referă la situația momentană a elevului, ceea ce presupune depășirea situației și posibilitatea de a obține succes pe viitor.

1.Forme ale eșecului școlar:

Eșecul școlar de tip cognitiv – nerealizarea obiectivelor educative. Cauze: nivelul dezvoltării intelectuale, nivelul motivațional sau volițional
Eșecul școlar de tip necognitiv – inadaptarea elevului la exigențele mediului școlar
Eșecul școlar limitat – elevul întâmpină dificultăți în atingerea obiectivelor pedagogice doar în cazul unui număr redus de discipline
Eșecul școlar generalizat – elevul întâmpină dificultăți de realizare a obiectivelor pedagogice în cazul marii majorități a disciplinelor
Eșecul școlar cu caracter episodic – elevul înregistrează dificultăți în realizarea unora dintre sarcinile școlare, pe o perioadă limitată de timp
Eșecul școlar cu caracter de durată – elevul înregistrează lacune în cunoștințele pe care le are pe o perioadă îndelungată de timp

2.Cauze ale eșecului școlar:

Cercetările au arătat că există trei categorii de factori care pot determina apariția eșecului școlar.

2.1.Cauze de ordin fizio-psihologic – voință slabă, imposibilitatea de concentrare a atenției asupra sarcinii, lipsa motivației, trăirile afective negative sunt factori care determină apariția eșecului școlar. O altă categorie de factori psihologici care determină apariția eșecului școlar sunt cei caracteriali (supraestimare, subestimare, conduită disarmonică). Tulburările legate de pubertate sau adolescență sunt și ele o categorie de factori ce pot cauza eșecul școlar.

2.2.Cauze de ordin socio-familial – familile dezorganizate în care nu există interes și preocupare pentru evoluția școlară reprezintă unul dintre factorii determinanți ai eșecului școlar. Statusul socio-economic, atmosfera și climatul educativ oferit de familie sunt, de asemenea, factori ce contribuie la apariția eșecului școlar. Tensiunile dintre părinți, violența, accesul redus sau inexistent la utilități îl influențează negativ pe copil și implicit rezultatele lui școlare.

2.3.Cauze de ordin pedagogic – prezentarea într-un mod ilogic și neatractiv a conținutului lecției, deficiențe de evaluare, stilul autoritar al cadrului didactic sunt factori ce determină apariția și întreținerea eșecului școlar.

R. Rosenthal (Cosmovici & Iacob, 1998) a stabilit 4 factori determinanți în funcție de care comportamentul cadrului didactic poate fi diferit atunci când lucrează cu elevi buni sau atunci când lucrează cu elevi predispuși eșecului școlar:

Atmosfera – cadrul didactic are tendința de a crea un climat socio-afectiv mai cald pentru elevii pe care îi apreciază
Factorul input – elevilor slabi li se oferă mai puține ocazii de a învăța lucruri noi și li se explică mai puțin informațiile dificile
Factorul output – cadrul didactic are tendința de a prelungi discuția cu un elev considerat bun până când va obține un răspuns satisfăcător de la acesta
Feedback-ul – cadrul didactic are tendința de a-i lăuda pe elevii de la care se crede că pot obține performanțe înalte chiar când dau răspunsuri inexacte și de a-i critica pe elevii considerați slabi

3.Modalități de prevenire a eșecului școlar

Cea mai importantă regulă pe care trebuie să o urmăm pentru a preveni eșecul școlar constă în fixarea și definirea clară a obiectivului pe care urmează să-l atingem. În formularea obiectivelor, Merlevede, Birdoux și Vandamme (2004) stabilesc 5 criterii:

Specific: concret
Măsurabil
Acceptabil: să fie în concordanță cu sistemul de valori al individului
Realizabil
Previzibil în timp

Luca (1999) sintetizează alte cauze ale apariției eșecului școlar și anume:

Lipsa motivației: chiar dacă elevul dispune de capacitățile necesare rezolvării unei probleme, atunci când nu este motivat să rezolve problema cu care se confruntă, nu va obține un rezultat favorabil
Absența controlului impulsurilor: atunci când individul acționează impulsiv, atenția pe care trebuie să o acorde activității desfășurate va fi distrasă de această lipsă de control a impulsurilor
Lipsa de perseverență: mulți dintre elevi abandonează sarcina pe care o au de rezolvat imediat ce se confruntă cu un obstacol
Teama de eșec: acest factor este corelat cu lipsa încrederii în sine
Amânarea: amânarea rezolvării unei sarcini, după un timp, nu se va traduce în succes pentru că succesul presupune respectarea unei limite de timp
Complexul de eșec: definit de Laforgue (Iacob, 2000) se manifestă prin „capacitatea” elevului de a-și construi propria nereușită, în ciuda condițiilor favorabile și a dorinței de a reuși

În literatura de specialitate (Beckers & Stegen, 1989) se face distincția între elevul aflat în dificultate în ceea ce privește evoluția lui școlară și elevul aflat în situația de eșec școlar:

Indicatori	Elevul aflat în dificultate	Elevul aflat în situația de eșec școlar
Comportament	Comportament obișnuit	Agitație, oboseală
Modul în care folosește timpul	Are nevoie de o perioadă îndelungată de timp pentru a începe să rezolve sarcina	Începe să rezolve sarcina propusă foarte repede
Relația cu cadrul didactic	Solicită ajutor	Nu solicită ajutor pentru că nu știe să se evalueze
Relația cu colegii de clasă	Solicită ajutorul colegilor pentru a progresa	Nu se adaptează grupului din cauza comportamentului dificil
Raportarea la procesul instructiv-educativ	Este tolerant la incertitudine, noutate, cercetare. Poate să-și corecteze erorile	Este intolerant la incertitudine și corectarea erorilor sale. Nu poate înțelege sensul informațiilor

4. Consecințele eșecului școlar

Eșecul școlar are consecințe negative asupra echilibrului psiho-afectiv al copilului iar, în timp, elevul care înregistrează eșecuri repetate poate dezvolta conduite de tipul:

Trăirea sentimentelor de amenințare și insecuritate: mediul școlar poate deveni un mediu ostil ajungând la absenteism sau abandon
Formarea și dezvoltarea unor comportamente de trișare sau a unor comportamente antisociale (minciuni, violență)
Căutarea unor parteneri sociabili care pot avea un comportament antisocial
Modificarea interpretărilor asupra realității
Depresie, izolare

Concluzii

Odată cu trecerea timpului și apariția unor noi factori ce contribuie la apariția eșecului școlar în rândul elevilor, schimbarea viziunii educativ-informative și formative, egalitatea de șanse privind educația, suportul psihopedagogic oferit în școli, este necesară o implicare a tuturor factorilor în educația școlară pentru stoparea acestui fenomen.

Bibliografie

Beckers, J., & Stegen, P. (1989). Demovite. Chaiers Pedagogiques, 277.

Cosmovici, A., & Iacob, L. (1998). Psihologie școlară. Editura Polirom.

Iacob, L. (2000). Despre complexe. Psihologia, 4, p. 28-29.

Luca, M. (1999). Succesul – un țel al fiecăruia? Psihologia, 5, p. 28-34.

Merlevede, P., Bridoux, D., & Vandamme, R. (2004). Decouvrir et utiliser votre intelligence emotionnelle. Editions du Dauphin.

Popescu, V.V. (1991) – Succesul și insuccesul școlar – precizări terminologice, forme de manifestare, cauze. Revista de pedagogie, 12.

Șchiopu, U. (1997). Dicționar de Psihologie. Editura Babel.

Zamfir, C., & Vlăsceanu, L. (1993). Dicționar de sociologie. Editura Babel.

Despre autor

Numele meu este Onofrei Anca-Gabriela, sunt licențiată în psihologie
În prezent urmez cursurile masterelor: Psihologie aplicată în domeniul securității naționale și Evaluare și intervenție psihologică în domeniul educațional, din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București
Arii de interes: psihologie clinică, psihologie organizațională, consiliere școlară, cercetare științifică
Cum m-aș descrie în 5 cuvinte? Ambiție, perseverență, încredere, responsabilitate și emoție.