Sublimare – derivare a unei energii instinctuale către un scop social elevat. Acest termen a fost introdus în psihanaliză de către S. Freud pentru a desemna mecanismul de apărare al Eului prin care unele impulsii inconştiente, detaşate de obiectele lor iniţiale, sunt integrate personalităţii, fiind investite în echivalenţi care au o valoare socială pozitivă. Spiritul de competiţie şi unele vocaţii militare se explică prin sublimarea agresivităţii, iar altruismul prin sublimarea energiei instinctului sexual. Ca să reluăm o imagine cunoscută, putem spune că sublimarea este comparabilă cu acţiunea omului care transformă o cădere de apă devastatoare într-o sursă de „cărbune alb” producătoare de electricitate. Sublimarea joacă un rol extrem de important în adaptarea individului la mediul său, permiţându-i o ajustare socială care nu dăunează dezvoltării personale.
Accesați: Dicționar de psihologie
