Structura și dezvoltarea personalității – Gordon Allport
Termenul de personalitate se referă atât la psihic în particular, cât şi la psihic în general. Dacă dorim să studiem personalitatea în mod integral trebuie să ne îndreptăm rapid atenţia de la particular la general, de la persoana concretă la persoana abstractă şi invers.
Principala caracteristică a omului este individualitatea sa.
Individul este o organizare unică şi cu consistenţă internă a unor procese fizice şi mentale. Dar întrucât el este unic, ştiinţa îl consideră un impediment. S-a spus că ştiinţa se ocupă numai de legi generale, de preferinţă universale. Adică, ştiinţa este o disciplină nomotetică. Individualitatea nu poate fi studiată de ştiinţă, ci numai de istorie, artă sau biografie, ale căror metode nu sunt nomotetice (nu caută legi universale), ci idiografice.
În timp ce fiecare individ este o enigmă insolubilă, în grup el devine o certitudine matematică. Niciodată nu poţi prezice ce va face un individ, dar poţi să spui cu precizie ce va face un număr mediu de persoane. Indivizii variază, dar procentajele rămân constante.
Personalitatea este: suma totală a tuturor dispoziţiilor, impulsurilor, tendinţelor, dorinţelor şi instinctelor biologice înnăscute ale individului, precum şi a dispoziţiilor şi tendinţelor dobândite prin experienţă.
Personalitatea este întreaga organizare mentală a fiinţei umane în orice stadiu al dezvoltării sale. Ea îmbrăţişează fiecare aspect al caracterului uman : intelect, temperament, abilitate, moralitate şi fiecare atitudine care s-a format în cursul vieţii cuiva.
Personalitatea este ansamblul organizat al proceselor şi stărilor psihologice aparţinând individului.
Fiecare activitate este numai o manifestare a unui motiv central.
Speranţa tinde totdeauna să facă viitorul să pară mai bun decât prezentul.
Accesați: Cărți care au schimbat percepțiile unor generații întregi
