Strigăt primar – formă de tratament concepută de Arthur Janov (1967), bazată pe reviviscenţa unor suferinţe din trecut. Această psihoterapie se împarte în două perioade. În cursul primei perioade, care durează trei săptămâni, pacientul este izolat şi lăsat pradă propriilor sale fantasme. Singurele sale contacte cu semenul sunt acelea cu terapeutul. Acesta îl invită să-şi rememoreze trecutul, fără a-şi controla sentimentele. Copleşit de emoţii, el strigă, plânge, îşi cheamă părinţii. În cursul celei de a doua perioade, care se întinde pe intervalul a mai multe luni, subiectul este integrat într-un grup în care se desfăşoară şedinţe comparabile. Retrăind evenimente dureroase, cum ar fi teama de a fi plasat în pensiune, subiectul se eliberează de tensiunile sale. „Strigătul primal” este mai mult decât o abreacţie sau decât un catharsis, deoarece se poate asocia chiar şi cu manifestări somatice ca, de exemplu, apariţia de echimoze în locurile unde subiectul primise lovituri pe când era copil. Concepţiile lui Janov se înscriu în curentul american al psihologiei umaniste.
Accesați: Dicționar de psihologie
